Sincer, apreciez atitudinea și curajul lui Trump de a recunoaște Ierusalimul ca și capitală a Israelului modern, însă mă gândesc la ceva interesant: dacă va fi o cursă, iar Trump se va răzgândi peste o perioadă de timp?

Nu vreau chiar deloc a deveni dogmatic, însă am găsit în cartea Daniel, ultimele capitole, un personaj al vremurilor sfârșitului, un lider puternic care “va face un legământ TRAINIC cu mulți timp de o săptămâna, dar la mijlocul săptămânii va rupe legământul.” Și de aici dezastrul, evenimente interesante care vor duce în final direct la FINAL.

In centrul acestui TÂRG TRAINIC se află Israelul, de fapt totul se învârte in jurul lui. Nu știu dacă va fi Trump sau alții, însă prezidentul american poate deveni foarte interesant, pentru că timpul și conjunctura te schimbă, iar in dreptul lui Trump asta pare relevant. Sper să nu fie așa, ci să rămână mai departe la fel de dedicat planurilor bune.

Istoria viitoare va demonstra la ce (ne)foloase va duce decizia lui Donald Trump.

Anunțuri

Gânduri (30 Noiembrie)

Posted: 30 Noiembrie 2017 in Uncategorized

Un sfânt din vechime a fost întrebat dacă știe când se va sfârși lumea. “Lumea se va sfârși”, a spus el, “când între chiliile monahilor nu vor mai exista poteci.”

Să fie așa oare? Nu știu dacă mai există mulți monahi și chilii, sau dacă potecile dintre ele au fost acoperite de buruieni, însă știu că trotuarele noastre dispar pe zi ce trece tot mai mult, sunt acoperite tot mai mult de praful izolării noastre unii de ceilalți, iar pe potecile care încă mai exista, afli la fiecare intersecție indicatorul “obligatoriu înainte”, spre nicăieri. Ne-am sigilat în cămăruța noastră, cu telefonul și televizorul nostru. Ne bem cafeaua virtual, și mai știm a comunica pe fibră, cu prieteni, tot virtuali, din alte emisfere (că, cu cei de lângă noi, suntem mai mereu în război).

Habar n-avem că în casa goală din vecini s-a mutat cineva nou în urmă cu o lună, vecinul din spate a fost înmormântat deja, iar la servici mai mergem doar pentru a ne plăti facturile.

Oarecum, cu excepții, lumea îi plină de monahi, iar potecile dintre noi sunt la “subsol”, greu de găsit printre spinii și mărăcinii crescuți precum pirul pe mormintele uitate in negura timpului.

Antonie profețea. La scară largă.

(Fp. Ap. 8:1-25)
Pedicarea Cuvîntului însoțită de minuni poate avea un efect mai mare asupra celor ce-l ascultă, dar minunile, neînsoțite de mesaj nu au prea multă valoare. Pentru oameni va fi doar ceva supranatural. Pe Simon vrăjitorul nu prea l-a impresionat mesajul Evangheliei. El avea doar ochi pentru minuni, dar nu si urechi pentru Cuvînt. S-a rătăcit. Foarte mulți credinciosi din zilele noastre aleargă după semne si minuni, dau telefoane si mesaje la proroci, caută experiențe supranaturale, et c, însă de foarte multe ori neglijînd Cuvîntul Domnului. Si diavolul poate face minuni. Este capabil chiar să coboare foc din cer, însă el nu are un mesaj dătător de viață. Minunea cea mai mare este în noi. Lucrarea harului lui Dumnezeu săvîrsită în viețile noastre. Leonard Ravenhill spunea: „Cea mai mare minune pe care o face Dumnezeu este să ia un om nesfînt dintr-o lume nesfîntă si să-l facă sfînt, după care să-l aseze din nou în acea lume nesfîntă si să-l păstreze sfînt.” Tot la fel, în urmă cu o sută de ani, un indian hindus, convertit acum la crestinism, spunea: „O revelație exterioară nu este esențială. Cunoasterea harului lui Dumnezeu este la fel de important chiar si fără să fie însoțită de minuni.” Sundar Singh
Dar haindeți să ne gândim la noi, oare în ce împrejurări ne-am întors la Domnul, pe baza semnelor si a minunilor, sau la auzirea Evangheliei?

Prin credință

Posted: 15 Noiembrie 2017 in Uncategorized

Prin credință…

“Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:3)

Cred că în cele mai multe școli si universități din lume primează Teoria Evoluționistă (a lui Darwin).

Un număr foarte mare de oameni de știință din diverse domenii nu se pot debarasa de evoluționism.

În ciuda tuturor dovezilor (și sunt multe de tot, și logice), încă toți aceștia se țin de evoluționism ca bețivul de stâlpul de iluminat. De ce oare este mai ușor a crede că totul este rezultatul unei evoluții necoordonate de nimeni, decât a crede că o Minte Inteligentă (Dumnezeu)a creat totul?

E mai simplu și mai la îndemână să admiți că cerul este locuit mai degrabă de extratereștrii decât de Divinitate și de îngeri.

De ce oare este așa? Pentru că oamenilor le lipsește credința. Pentru a crede și accepta Biblia ai nevoie credință, iar credința este darul lui Dumnezeu, pus la dispoziție celor care-l vor. Pentru omul credincios credința merge mână în mână cu rațiunea. Pentru cel necredincios, rațiunea este tot, însă rațiunea poate fi ignorată, în funcție de propriile interese.

Evanghelia e de-ajuns!

Posted: 9 Noiembrie 2017 in Uncategorized

Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți in Numele Lui.” (Ioan 20:30-31)

Evreii cereau mereu un semn Domnului pentru a se convinge că El este de sorginte divină. Iar El a spus: “…nu vi se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. După cum Iona a stat trei zile în pântecele peștelui, tot asa, și Fiul omului, va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.”
Pentru evrei, moartea Domnului Isus și miracolul învierii trebuiau să fie dovezi suficiente pentru a crede. Dar nu, asta nu s-a întâmplat la scară largă.
Evreii încă mai cer minuni. Românii încă mai cer minuni. Lumea întreagă încă mai cere minuni. Dar nu i se vor mai da altele. Biblia este categorică: “pentru cel care vrea să creadă, Evanghelia este cea mai mare dovadă a dumnezeirii Domnului Cristos. Dacă Evanghelia nu-l convinge pe un om, atunci nu-l mai convinge nimic. Nici Raiul și nici Iadul. Nici învierea si nici viața.
Evanghelia e de-ajuns!”

Gânduri (5 Noiembrie)

Posted: 5 Noiembrie 2017 in Uncategorized

“Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan Botezătorul)

Wow! Dacă ar fi așa în realitate, ce lume perfectă și armonioasă ar exista. Dacă am primi doar ce ne este dat de sus și nu am căuta noi înălțarea noastră proprie, nu ni s-ar mai crăpa cămașa la gât în spatele amvoanelor.
Dacă ne-am limita doar la ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, nu ar mai exista oameni orchestră, oameni biserică sau oameni guvern. Am vedea abilitatea fiecăruia de-a face ceva în lucrarea Domnului și ne-am smeri pe noi înșine.
Dacă am primi doar ce ne este dat de sus, nu am goni bolidul cu suta la oră pe trecerea de pietoni, neavând timp a observa gesticulatile acompaniate de înjurături ale celor care erau gata a pune piciorul pe zebră.
Dacă am primi numai ce ne este dat de sus, am avea parte de discernământ in a ști cum sa ne administrăm timpul și resursele pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție în fiecare zi, am ști când să deschidem gura sau să o închidem (sunt primul pe listă, pe bune).
Dacă am primi numai ce ne este dat de sus, ne-am alege cu grijă anturajul cu care ne asociem, prietenii și la locurile pe care le frecventăm.
Iar apoi, dacă am primi numai ce ne este dat de sus, am fi atenți, ca și creștini, la garderoba pe care ne-o alegem, pentru că, până la urmă, hainele pe care le purtăm vorbesc în dreptul nostru.
Dar, nu, e greu să accepți principiul lui Ioan Botezătorul, pentru că “tatăl mândriei” face mereu și mereu ucenici, iar aroganța naște des.

Gânduri (1 Noiembrie)

Posted: 1 Noiembrie 2017 in Uncategorized

 

În Legea lui Moise, precum și în alte constituții ale popoarelor antice, multe păcate (fapte grave) erau pedepsite cu moartea.
În Legea harului Domnului Cristos, lucrurile s-au schimbat radical: păcatul rămâne tot păcat însă pedeapsa diferă. Domnul Isus a venit să aducă viața, nu să o ia, să ierte păcatele, nu să le pedepsească. Diferența însă o face atitudinea omului: un om care conștientizează starea în care se găsește în păcatul lui și se pocăiește, cerând iertarea Domnului și începănd o viață nouă în Cristos, va fi iertat și mântuit. Ceilalți, tolerați. Dumnezeu, în bunătatea Lui, face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, și dă ploaie atât peste cei buni cât și peste cei răi, în nădejdea că cel rău se va întoarce de la calea lui și va căuta iertarea de păcate și mântuirea sufletului prin jertfa Domnului Isus Cristos, pentru că, în sens contrar “a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morți...” (Fp. Ap. 17:31)