“Revelația generală se găsește de asemenea și în natura religioasă a omului. În toate culturile, in toate timpurile și in toate locurile, oamenii au crezut în existența unei realițăți superioare lor, și chiar a întregii rase umane. Deși natura exactă a crezului și a practicii de închinare diferă considerabil de la o religie la alta, mulți văd in această tendință universală spre închinarea in fața sacrului manifestarea unei cunoasteri din trecut a lui Dumnezeu, a unui simț lăuntric al divintătii, care, deși poate fi deteriorat sau denaturat, este cu toate acestea încă prezent și operant în experiența umană.”

Reclame

“Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să vă asculte.” (Isaia 59:1-2)

John Maxwell povestea in una din cărțile lui că un bătrân a zărit la un moment dat un băiat care pescuia și s-a apropiat să vadă cum îi merge. Băiatul prinsese deja doi pești mici, iar în timp ce bătrânul se apropia de el, agățase deja în undiță un biban uriaș.
“Ce mândrețe de pește…” spuse bătrânul în timp ce băiatul scotea cârligul din gura peștelui. Pe neașteptate însă, băiatul aruncă peștele în apă.
“Ce faci?” strigă bătrânul? “E ditamai peștele…”
“Așa-i”, răspunse băiatul, dar eu am o tigaie foarte mică”.

De multe ori așa facem și noi, respingem binecuvantările Domnului pe motiv că nu știm cum să le administrăm. Uneori refuzăm iertarea Domnului pentru că nu vrem să o dăm mai departe altora, și ne închidem inima pentru tot ceea ce-i în afara cercului nostru. Raportăm toate oportunitățile și toate ocaziile la “tigaia” noastră mică.

Dumnezeu a rânduit mai dinainte faptele bune în care noi trebuie să umblăm, dar noi ne opunem la asta motivându-ne și eschivându-ne în fel și chip.

Uneori nu ne punem “talantul” în negoț tocmai din cauza invidiei că Dumnezeu ar putea câștiga ceva de pe urma noastră. Aceeasi atitudine a avut-o și robul acela leneș care și-a îngropat talantul in loc să-l pună în negoț.

Gândul zilei

Posted: 23 ianuarie 2019 in Uncategorized

1 Samuel 4-6

Filistenii i-au bătut pe evrei, luând totodată și Chivotul Domnului ca pradă de război. Era un trofeu destul de însemnat pentru ei. L-au afișat in templul lui Dagon – zeul pește. La primele ore ale dimineții , cei mai matinali dintre filisteni, care se adunaseră la rugăciunea de dimineață in fața „peștelui”, au fost loviți ca de un fulger: Dagon era îngenuncheat înaintea Chivotului. 

A doua zi la fel. Ba mai mult, Dagon părea a fi și decapitat și cu membrele secționate. 

Încă nu reușiseră a înțelege ce dădu peste ei, că și începură nebunia: poporul s-a umplut de hemoroizi și bube la șezut. Mutând Chivotul dintr-un oraș in altul nu au făcut altceva decât să înrăutățească situația și mai mult: au umplut țara de boală. Șapte luni i-a chinuit spuzenia de bube până să realizeze ce au făcut și cum ar putea repara situația alarmantă. 

„Dați înapoi Dumnezeului evreilor ce i-ați luat!” suna sfatul preoților păgâni filisteni. Au trimis Chivotul înapoi și au scăpat. 

De peste 35 de ani SIDA face ravagii in lumea noastră, in cea mai civilizată epocă a istoriei. Milioane de oameni au pierit, iar alte milioane (zeci de milioane – nimeni nu poate estima exact) sunt condamnați la moarte in viitorul apropiat. Sifilisul și alte boli cu transmitere sexuală își cer, la fel, tributul. Paradoxul este însă că aproape nimeni nu realizează de ce toate astea. Filistenilor le-a luat șapte luni să-și dea seama că a te juca cu Dumnezeu este prea costisitor. Omul modern, însă, nu a reușit performanța de-a realiza că plata perversiunilor sexuale este o spuzenie de boli incurabile. Boli care îi vor duce pe mulți, in ciuda tuturor tratamentelor ineficiente, direct in mormânt înainte de-a trece de mijlocul vieții. Omul nu realizează că cu Dumnezeu nu te poți juca, darmite să mai ai pretenția de-a și câștiga. 

Câtă diferență, în materie de alegeri, între o națiune păgână antică, și o generație superinteligentă, la un pas de lumea extraterestră și cu maximum de cunoștințe pe toate planurile! 

Încă nu ar fi prea târziu dacă am ști să dăm înapoi!

Tragedia Rahelei

Posted: 26 decembrie 2018 in Uncategorized

De fiecare dată, cu ocazia Crăciunului, citesc și aud despre “tragedia Rahelei”, adică pruncuciderea pusă la cale de Irod cel Mare, in încercarea de a-L ucide pe Împăratul iudeilor – Emanuel, Isus Cristos.

Într-adevăr, tragedia a fost una mare, însă cred că ar trebui să fim fermi în a respinge legendele fără acoperire și să nu promovăm de pe la amvoanele bisericilor noastre ceva ce nu are acoperire biblică. Tradiția (legenda) spune că Irod ar fi omorât cu această ocazie în jur de 16 mii de copii, sau 23 de mii, iar unii mai zeloși (am auzit eu însumi astfel de povesti) susțin că ar fi fost chiar 144 de mii de copii.

Eu nu cred nici una nici alta. De ce? Simplu. Biblia spune că Irod a dat ordin ca copiii sub doi ani din Betleem și din împrejurimi să fie omorâți. Acuma, după unele surse, Betleemul din aceea vreme era un orășel (comună in zilele noastre) care avea in jur de câteva mii de locuitori (2-3 mii). Adăugând împrejurimile probabil ajungem la 5-6 mii de oameni. Cu indulgență 10 mii, și de aici rezultând o sumă de 2 sau 3 mii de familii.

Oare câți bebelusi sub doi ani ar putea exista într-un astfel de context, având in vedere și faptul că doar o parte (poate sub 50% ) din aceste familii mai sunt la perioada fertilității? Nu știu, pot presupune însă că doar câțiva copii, poate sub 100.

Nu vreau să fiu dogmatic aici, însă nici nu as vrea ca de dragul tradițiilor încreștinate artificial să o luăm înaintea boilor (sper că înțelegeți aluzia 🙂).

Pe înainte…la Babilon

Posted: 11 decembrie 2018 in Uncategorized

Lumea vrea neapărat înapoi, la Babilon, acea vreme când tot pământul avea o singură limbă, un singur conducător și un singur țel: a face un turn care să ajungă până în cer; nu pentru a studia astrele ci pentru a-L da pe Dumnezeu jos de acolo.

Lumea in care trăim tânjește după un “Nimrod” care să fie capabil a distruge granițele, a dizolva culturile milenare ale popoarelor, a contopi rasele într-una singură si a crea omul nou: fără gen, fără neam și popor, fără limbă și fără cultură, fără strămoși și fără istorie.

Un afront direct la adresa Artizanului, lui Dumnezeu, pentru că Globalizarea, așa cum o percep politicienii lumii, nu este ideea lui Dumnezeu. Cultura, diversitatea, istoria, limba și granițele unei națiuni sunt voia lui Dumnezeu, stabilite de El tocmai pentru ca omul să fie motivat a-L căuta și servi pe El acolo in cultura și nația lui.

Creștinismul transcede limba, cultura, etnia și nicidecum nu vrea a o demola.

Apostolul Pavel spune intr-o cuvântare în Atena antică că “El (Dumnezeu) a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsescă bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.” Faptele Apostolilor 17:26-27

Catedrala…Neamului

Posted: 28 noiembrie 2018 in Uncategorized

Câteva lucruri despre Catedrala “Mântuirii” Neamului

Se spune ca dacă se dădeau banii aceia la stat, se făceau autostrăzi și spitale. Minciuni. Din acestă Catedrală s-ar fi făcute câteva mii de palate mai mici prin Teleorman și în cam toate județele țării pentru “boieri”. În plus mai apăreau niște domnișoare cu Porsche și cu genți Hermes.

Se spune că această Catedrală reprezintă mântuirea neamului românesc. Dacă așa arată mântuirea înseamnă că suntem pierduți cu toții. Nu, această clădire nu e despre mântuire, ci cred că este un ultim strigăt al unei organizații omenești care dă să piară și care mai are în mare parte doar bani. Îmi spunea fratele unui preot că acum zece ani deschideau aproape toți oamenii ușa preotului, azi mai deschid 25%, iar peste câțiva ani preotul va veni la cerere. Nu vă speriați, nu piere credința în Dumnezeu, ci doar un sistem care în foarte mare parte Îl dezonorează.

Ieri s-a sfințit Catedrala, însă în Biblie, când s-a sfințit Templul, oamenii au ieșit afară, așa de tare s-a simțit prezența lui Dumnezeu, aici Duhul Sfânt nu s-a sinchisit să șteargă chipul Preafericitului de pe clopot așa că nu s-a prezentat. Dumnezeu nu suportă vanitatea. Să nu-ți faci chip cioplit sau să-ți pui poza prin Biserici, ca să fie cinstită fața ta de oameni, rămâne valabil.

Au fost vreo 2000 de invitați speciali, unii cu grave probleme de morală și de corupție, însă mă întreb, au auzit ei o chemare la pocăință, au auzit ei despre o trezire spirituală. S-au luat decizii noi? I-au auzit ei pe preoți invitând poporul la căință sau să o facă ei în numele poporului? Și-au cerut iertare lui Dumnezeu în numele celor peste 40.000 de mii de femei românce care fac videochat pentru toți scârboșii de pe toată planeta, au plâns pentru cei 250 de copii avortați zilnic, au plâns că suntem printre primii la export de prostituate și hoți? Nu, pentru că suntem chemați să nu ne deranjăm poporul, adică “sponsorul”. Dacă vorbeau despre hoție ar fi rămas Catedrala doar oamenilor care caută pocăința!

Această Catedrală are și buncăr antiatomic. Poate că de bombe vă puteți ascunde acolo, dar de ochii lui Dumnezeu care vă vede inimile cu care înșelați o națiune cu plimbatul moaștelor și a sfinților nu veți putea. Avem un Hristos viu, iar voi plimbați morții. Voi propovăduiți o Evanghelie a târâitului pe genunchi și nu Vestea Bună că Hristos ne dă neprihănirea Lui, nu prin fapte, ci prin har, ca să nu se laude nimeni (faptele bune vin din Hristos și nu din natura mea).

Nu clădirea mă deranjează, că s-a făcut și un stadion și tot cam atât a costat și nu a mai zis nimeni că se puteau face școli și spitale din banii aceia, ce mă deranjează este ce se va predica și la ce vor fi chemați oamenii din acea clădire. I se va da acestui popor lumânări de ceară pentru a masca întunericul din suflete. Ceea ce e imposibil.

Hristos e lumina noastră, iar tu și cu mine suntem Catedrala Lui, dacă nu-I închin viața mea mai întâi pot să-i dau tot aurul lumii că va fi doar un munte de gunoi pentru El!

Toni Berbece

http://toniberbece.ro/cateva-lucruri-despre-catedrala-mantuirii-neamului/

12Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. 14Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1;12-14)

Apostolul Pavel privea din spatele gratiilor (Filipeni 1:12) și vedea succesul Evangheliei în lume, tocmai din pricina acestor circumstanțe în care se găsea el.

Noi, creștinii începutului de mileniu trei, ne uităm lung la tăvile goale de sandwich-uri, la sticlele de Cola sorbite până la ultima picătură, la banii cheltuiți pe predicator cu har, trupă bună de laudă și închinare și decor relevant, și ne întrebăm: “Doamne, unde-am greșit? De ce uneori scaunele astea sunt așa de pline, iar începând de duminica viitoare vor fi la fel de goale ca mai înainte?”

Nu am acum un răspuns exact insă sunt sigur că mergem pe un drum greșit in propovăduirea Evangheliei. Cred că e nevoie de o reformă generală în direcția asta. Obiceiul ăsta atât de împământenit intre noi de-a face evanghelizări, in special iarna (că, nu-i asa, iarna-i vara sufletului?) trebuie abandonat și înlocuit cu o predicare eficace.

Mă opresc aici, inainte de-a oferi soluții pripite. Sunt într-un proces de a-mi reforma unele obiceiuri, tradiții și dogme. Caut, învăț și mă las sfătuit intr-o direcție bună si relevantă pentru un creștinism autentic. Doamne-ajută!