Întrebarea fără raspuns

Posted: 6 August 2017 in Uncategorized

De ce permite Dumnezeu atâta suferință, atâtea cutremure, inundații, boli, et c? se întreabă ateii, agnosticii sau scepticii. 

Nu știu, Dumnezeu refuză să răspundă la astfel de întrebări, însă știu că noi, omenirea, am transformat cerul în autostradă, am betonat pământul, am intoxicat mediul înconjurător cu fumul letal al jucăriilor noastre pe patru roți – fără de care viața pare imposibilă. Știu că de mai bine de un secol pompăm afară din adâncimile pământului „aurul negru”, care era pus acolo, se pare, pentru altceva. Știu că am mutat munții, am oprit fluviile, am exterminat plămânii Planetei și am epuizat resursele de apă prin faptul că pentru a face un duș avem nevoie de o sută de litri de apă, iar pentru o spălare pe dinți de o găleată. 

Știu că ne-am construit bombe atomice pentru a ne răzbuna pe vecinul care ne-a călcat pe „bec”, am construit zgârie noi pentru a ne hrăni megalomania din noi, dovedindu-I lui Dumnezeu că și noi putem atinge cerul. Știu că investim zeci de miliarde anual pentru proiecte spațiile încercând a găsi viață in Univers, dar neglijând-o pe cea care o avem deja. Căutăm extratereștri la ei acasă, dar L-am scos pe Dumnezeu din casele noastre. 

Mai știu multe altele, însă ajunge pentru a ne întreba:

„Oare, mai are rost să întrebăm: DE CE?”

Mult sau puțin

Posted: 30 Iulie 2017 in Uncategorized

„Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult.” Luca 19:48b
De obicei, omul este o ființă care fuge de responsabilitate, sau o aruncă pe umărul celuilalt; așa a fost de la început: Adam dă vina pe Eva, Eva pe șarpe, iar șarpele…nu are pe cine:)

În fața lui Dumnezeu suntem responsabili pentru ce am primit exact după măsura darului primit. Un om care are un milion de lei este la fel de responsabil de modul în care își cheltuie acei bani ca și unul care are doar două mii. Și invers, aceeași responsabilitate o are și cel care are puțin, ca și cel care are mult. Fiecare se luptă cu același gen de ispite în a-i cheltui (i)responsabil, și orice om, indiferent de naționalitate, limbă, educație sau statut social este la fel de materialist. Un beduin din Sahara se naște cu aceleași porniri ca și un copil de bani gata din Dubai, diferența o fac provocările și posibilitățile.

Un hoț fură o găină, iar altul fură un seif de bancă. Sunt amândoi hoți și au aceeași responsabilitate. Un alcoolic sărac își cheltuie leafa pe băutură, iar un dependent de jocuri bogat îi bagă la „păcănele”. Aceeași responsabilitate o are și unul și celălalt, diferența o face suma cheltuită care este direct proporțională cu posibilitatea fiecăruia.

Același lucru este valabil și atunci când cineva face milostenie: nu contează suma, ci posibilitatea pe care o ai și atitudinea care te însoțeste. Văduva săracă nu a dat mult, dar a dat tot ce avea. Asta face diferența.

Dumnezeu nu-I cerșetor

Posted: 22 Iulie 2017 in Uncategorized

Cel mai…

Posted: 26 Iunie 2017 in Uncategorized

Întrebarea care nu dispare niciodată: „Cine este cel mai mare…?”Discipolii Domnului erau interesați de ranguri în Împărăția lui Dumnezeu, însă întrebarea poate fi extinsă în toate domeniile, iar acum, în zilele noastre își găsește cel mai rapid răspunsul. Cine este cel mai mare, cel mai frumos, cel mai cool, cel mai bănos, prost, idiot, mincinos, et c? 

Răspunsul îl găsești pe fb.

Nimic nou sub soare

Posted: 15 Iunie 2017 in Uncategorized

Nimic nou sub soare
Pe când se plimba Apostolul Pavel pe străzile Atenei, ”Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat in vorbă cu el. Și unii ziceau: ”Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și invierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.”” (Fp.Ap. 17:18)

Căutând ceva despre filozofii epicurieni, am găsit un comentariu, intr-un dicționar biblic, care spune cam așa:

„Filozofii epicurieni făceau parte din școala lui Epicur, al cărei cel mai cunoscut reprezentant este poetul roman Lucrețius. Fondatorul, Epicur, s-a născut in anul 341 i.d. Cr. In insula Samos. Primele studii le-a făcut sub indrumarea lui Eusiphanes, un discipol al lui Democrit, care l-a invățat să privească lumea ca fiind REZULTATUL MIȘCĂRII INTÂMPLĂTOARE ȘI CA O COMBINAȚIE DE PARTICULE ATOMICE (sublinierea mea). El a trăit pentru o vreme in exil și in sărăcie. Treptat a adunat in jurul său un cerc de prieteni și a inceput să-i invețe doctrinele sale caracteristice…
Experiențele fondatorului, cuplate cu incertitudinea generală cu privire la viață in ultimele secole inainte de Cristos, a lăsat o amprentă specială asupra invățăturii epicurienilor. Intregul sistem a avut in vedere un scop practic, obținerea fericirii prin detașare senină. Atomismul lui Democrit a izgonit orice teamă de intervenție divină in viață sau de pedeapsă după moarte; zeii duc o viață de perfectă detașare senină și nu au nimic a face cu existența umană, iar moartea produce dispersarea finală a atomilor noștri constituenți.
Epicurienii au găsit satisfacție in limitarea dorinței și in bucuriile și mângâierile prieteniei. Urmărirea extravagantă a plăcerii, care dă sensul modern al termenului „epicurean”, a fost o pervertire ulterioară a căutării lor după fericire.
Este ușor să vedem de ce epicurienii au găsit ciudată și de neacceptat invățătura lui Pavel despre inviere. Rabinii evrei au folosit cuvântul APIQOROS pentru a indica pe cineva care tăgăduiește viața după moarte, iar mai târziu ca sinonim pentru NECREDINCIOS.” Sursa: Dicționar Biblic, editura Cartea Creștină, Oradea.

Interersant modul in care spiritul epicurean a rezistat de-a lungul secolelor, pentru ca in ultimele secole, mai ales de la Darwin și Marx incoace, să inșele in masă omenirea in ce privește concepția despre lume și viață.
Ca și rezumat, totul este rezultatul pur al intâmplării. Omul este doar o adunătură de atomi. Zeii au treaba lor acolo in cer, nepăsându-le de oamenii de jos. Totul este aici și acum, o viață de plăcere obținută pe orice cale, iar după moarte nu mai există nimic.
Vi se pare comună această formă antică de gândire cu cea promovată acum in lume, pe toate canalele posibile? Nimic mai adevărat decât aceasta: Nimic nou sub soare!