Tragedia Rahelei

Posted: 26 decembrie 2018 in Uncategorized

De fiecare dată, cu ocazia Crăciunului, citesc și aud despre “tragedia Rahelei”, adică pruncuciderea pusă la cale de Irod cel Mare, in încercarea de a-L ucide pe Împăratul iudeilor – Emanuel, Isus Cristos.

Într-adevăr, tragedia a fost una mare, însă cred că ar trebui să fim fermi în a respinge legendele fără acoperire și să nu promovăm de pe la amvoanele bisericilor noastre ceva ce nu are acoperire biblică. Tradiția (legenda) spune că Irod ar fi omorât cu această ocazie în jur de 16 mii de copii, sau 23 de mii, iar unii mai zeloși (am auzit eu însumi astfel de povesti) susțin că ar fi fost chiar 144 de mii de copii.

Eu nu cred nici una nici alta. De ce? Simplu. Biblia spune că Irod a dat ordin ca copiii sub doi ani din Betleem și din împrejurimi să fie omorâți. Acuma, după unele surse, Betleemul din aceea vreme era un orășel (comună in zilele noastre) care avea in jur de câteva mii de locuitori (2-3 mii). Adăugând împrejurimile probabil ajungem la 5-6 mii de oameni. Cu indulgență 10 mii, și de aici rezultând o sumă de 2 sau 3 mii de familii.

Oare câți bebelusi sub doi ani ar putea exista într-un astfel de context, având in vedere și faptul că doar o parte (poate sub 50% ) din aceste familii mai sunt la perioada fertilității? Nu știu, pot presupune însă că doar câțiva copii, poate sub 100.

Nu vreau să fiu dogmatic aici, însă nici nu as vrea ca de dragul tradițiilor încreștinate artificial să o luăm înaintea boilor (sper că înțelegeți aluzia 🙂).

Reclame

Pe înainte…la Babilon

Posted: 11 decembrie 2018 in Uncategorized

Lumea vrea neapărat înapoi, la Babilon, acea vreme când tot pământul avea o singură limbă, un singur conducător și un singur țel: a face un turn care să ajungă până în cer; nu pentru a studia astrele ci pentru a-L da pe Dumnezeu jos de acolo.

Lumea in care trăim tânjește după un “Nimrod” care să fie capabil a distruge granițele, a dizolva culturile milenare ale popoarelor, a contopi rasele într-una singură si a crea omul nou: fără gen, fără neam și popor, fără limbă și fără cultură, fără strămoși și fără istorie.

Un afront direct la adresa Artizanului, lui Dumnezeu, pentru că Globalizarea, așa cum o percep politicienii lumii, nu este ideea lui Dumnezeu. Cultura, diversitatea, istoria, limba și granițele unei națiuni sunt voia lui Dumnezeu, stabilite de El tocmai pentru ca omul să fie motivat a-L căuta și servi pe El acolo in cultura și nația lui.

Creștinismul transcede limba, cultura, etnia și nicidecum nu vrea a o demola.

Apostolul Pavel spune intr-o cuvântare în Atena antică că “El (Dumnezeu) a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsescă bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.” Faptele Apostolilor 17:26-27

Catedrala…Neamului

Posted: 28 noiembrie 2018 in Uncategorized

Câteva lucruri despre Catedrala “Mântuirii” Neamului

Se spune ca dacă se dădeau banii aceia la stat, se făceau autostrăzi și spitale. Minciuni. Din acestă Catedrală s-ar fi făcute câteva mii de palate mai mici prin Teleorman și în cam toate județele țării pentru “boieri”. În plus mai apăreau niște domnișoare cu Porsche și cu genți Hermes.

Se spune că această Catedrală reprezintă mântuirea neamului românesc. Dacă așa arată mântuirea înseamnă că suntem pierduți cu toții. Nu, această clădire nu e despre mântuire, ci cred că este un ultim strigăt al unei organizații omenești care dă să piară și care mai are în mare parte doar bani. Îmi spunea fratele unui preot că acum zece ani deschideau aproape toți oamenii ușa preotului, azi mai deschid 25%, iar peste câțiva ani preotul va veni la cerere. Nu vă speriați, nu piere credința în Dumnezeu, ci doar un sistem care în foarte mare parte Îl dezonorează.

Ieri s-a sfințit Catedrala, însă în Biblie, când s-a sfințit Templul, oamenii au ieșit afară, așa de tare s-a simțit prezența lui Dumnezeu, aici Duhul Sfânt nu s-a sinchisit să șteargă chipul Preafericitului de pe clopot așa că nu s-a prezentat. Dumnezeu nu suportă vanitatea. Să nu-ți faci chip cioplit sau să-ți pui poza prin Biserici, ca să fie cinstită fața ta de oameni, rămâne valabil.

Au fost vreo 2000 de invitați speciali, unii cu grave probleme de morală și de corupție, însă mă întreb, au auzit ei o chemare la pocăință, au auzit ei despre o trezire spirituală. S-au luat decizii noi? I-au auzit ei pe preoți invitând poporul la căință sau să o facă ei în numele poporului? Și-au cerut iertare lui Dumnezeu în numele celor peste 40.000 de mii de femei românce care fac videochat pentru toți scârboșii de pe toată planeta, au plâns pentru cei 250 de copii avortați zilnic, au plâns că suntem printre primii la export de prostituate și hoți? Nu, pentru că suntem chemați să nu ne deranjăm poporul, adică “sponsorul”. Dacă vorbeau despre hoție ar fi rămas Catedrala doar oamenilor care caută pocăința!

Această Catedrală are și buncăr antiatomic. Poate că de bombe vă puteți ascunde acolo, dar de ochii lui Dumnezeu care vă vede inimile cu care înșelați o națiune cu plimbatul moaștelor și a sfinților nu veți putea. Avem un Hristos viu, iar voi plimbați morții. Voi propovăduiți o Evanghelie a târâitului pe genunchi și nu Vestea Bună că Hristos ne dă neprihănirea Lui, nu prin fapte, ci prin har, ca să nu se laude nimeni (faptele bune vin din Hristos și nu din natura mea).

Nu clădirea mă deranjează, că s-a făcut și un stadion și tot cam atât a costat și nu a mai zis nimeni că se puteau face școli și spitale din banii aceia, ce mă deranjează este ce se va predica și la ce vor fi chemați oamenii din acea clădire. I se va da acestui popor lumânări de ceară pentru a masca întunericul din suflete. Ceea ce e imposibil.

Hristos e lumina noastră, iar tu și cu mine suntem Catedrala Lui, dacă nu-I închin viața mea mai întâi pot să-i dau tot aurul lumii că va fi doar un munte de gunoi pentru El!

Toni Berbece

http://toniberbece.ro/cateva-lucruri-despre-catedrala-mantuirii-neamului/

12Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. 14Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1;12-14)

Apostolul Pavel privea din spatele gratiilor (Filipeni 1:12) și vedea succesul Evangheliei în lume, tocmai din pricina acestor circumstanțe în care se găsea el.

Noi, creștinii începutului de mileniu trei, ne uităm lung la tăvile goale de sandwich-uri, la sticlele de Cola sorbite până la ultima picătură, la banii cheltuiți pe predicator cu har, trupă bună de laudă și închinare și decor relevant, și ne întrebăm: “Doamne, unde-am greșit? De ce uneori scaunele astea sunt așa de pline, iar începând de duminica viitoare vor fi la fel de goale ca mai înainte?”

Nu am acum un răspuns exact insă sunt sigur că mergem pe un drum greșit in propovăduirea Evangheliei. Cred că e nevoie de o reformă generală în direcția asta. Obiceiul ăsta atât de împământenit intre noi de-a face evanghelizări, in special iarna (că, nu-i asa, iarna-i vara sufletului?) trebuie abandonat și înlocuit cu o predicare eficace.

Mă opresc aici, inainte de-a oferi soluții pripite. Sunt într-un proces de a-mi reforma unele obiceiuri, tradiții și dogme. Caut, învăț și mă las sfătuit intr-o direcție bună si relevantă pentru un creștinism autentic. Doamne-ajută!

Gânduri de Weekend mohorât

Posted: 3 noiembrie 2018 in Uncategorized

Cea mai cruntă dovadă a faptului că ființăm pe lumea asta este tocmai confruntarea cu realitate morții celor din jurul nostru, mai ales a celor dragi. Pe când îți faci buletin încep a te părăsi străbunicii, sau bunicii, după caz. Apoi, când te-ai așezat la casa ta, afli că, de fapt, casa părintească tocmai a rămas goală.

Mai apoi cu vremea îți pleacă mentorii, profesorii, șefii, colegii de muncă și prietenii, iar povara gandului că s-ar putea ca tu să fii următorul apasă greu asupra ta. Teoretic asta-i ordinea, însă practic lucrurile pot începe de la coadă la cap, iar cine poate știi asta?!

O vorbă inteleaptă spune că: „Atunci când bat clopotele, iar tu nu le mai auzi înseamnă că a fost rândul tău.” De aceea, câtă vreme le auzi fii om de bine, prețuiește viața! A ta, și a aproapelui tău.

Doamne-ajută!

Dragostea

Posted: 24 octombrie 2018 in Uncategorized

Se pare că “dragostea” a ajuns a fi zeița supremă a „lumii noi” (a unei lumi care, totuși, pretinde că s-a eliberat de religie) și pe al cărei altar suntem provocați, sau uneori obligați, a ne sacrifica propriile convingeri, propria credință și chiar pe Dumnezeu Însuși.

Dacă n-ai dragoste, toleranță și acceptare pentru orice dereglare neuronală nu ești un creștin așa cum pretinde Biblia, spun închinătorii zeiței.

Cristos i-a iubit pe toți. Și Dumnezeu ii iubește pe toți, zic tot ei. Deci și creștinii ar trebui să facă la fel!

E-adevărat că Dumnezeu este dragoste, și că noi trebuie să iubim, însă nu noi definim dragostea după cum ne trece nouă prin cap, ci tocmai El, DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ. Iar Dragostea știe și când e nevoie de bici, de nuia, de disciplinare, de boală, de pat de suferință sau de moarte. Și da, tot dragostea permite celor mai multi să meargă chiar în iad. Pentru că nu-i așa: Dragostea este și acceptare?

Da, Dumnezeu in dragostea Sa pentru om îi permite acestuia să meargă acolo unde îi dorește inima. Dragostea convinge, nu forțează. Altfel n-ar mai fi dragoste.

Popas pentru suflet

Chiar dacă suntem îndemnați să mergem înainte (move on) pentru că este viață după referendum… de parcă am avea de ales :), ar trebui să ne oprim un pic să constatăm că nu va mai fi la fel. Viața!

Cât și ce vom fi priceput din ceea ce s-a întâmplat va determina ce și cum vom face de acum înainte.

Anticipând consecințele inevitabile ale acestui referendum ratat vom ști unde trebuie să opunem rezistență acestui tăvălug care i-a răsturnat pe alții mai mari și mai tari ca noi.

În Statele Unite unde mișcarea evanghelică – majoritară! – și Biserica Catolică păreau un zid formidabil, imposibil de penetrat, din anii ’60 încoace marea parte a barierelor socio-morale au fost demolate.

Ceea ce nu mulți au priceput este spiritul parazitar al mișcării LGBTQ și sensul ei tranzitoriu adică, pe de o parte faptul că lupta pentru afirmare a stilurilor de…

Vezi articolul original 196 de cuvinte mai mult