Ne prinde pe toți

Posted: 6 ianuarie 2020 in Uncategorized

Vecinul din iad (poezie)

Posted: 31 decembrie 2019 in Uncategorized

1. Mi-ai fost vecin și cumsecade

Nu ne-am certat, nu ne-am bătut

Mi-ai fost prieten, ca un frate…

De ce n-ai spus că sunt pierdut?

 

2. Aveam încredere în tine!

Și nu știu alți vecini la fel…

Știai de Dumnezeu prea bine!

De ce n-ai spus nimic de El?

 

3. Vecine bun, vecine dragă,

O vorbă doar de mi-ai fi spus

Ce fericit aș fi în slavă

Și cum ți-aș mulțumi de sus!…

 

4. Dar… vai… ai stat pe-aceeași stradă

Și mă știai că-s păcătos

Știai că n-aveam mântuirea

Și din pedeapsă nu m-ai scos!

 

5. Când te chemam la băutură

Spuneai că ești prea ocupat…

De ce n-ai spus atunci în față

Că ce făceam era păcat?

 

6. Dacă veneam târziu acasă

Dădeai din cap când mă vedeai

Puteam să strig, să cânt, să urlu…

Tu tot nimica nu spuneai!

 

7. Și mă gândeam…

Vecin ca tine, în toată lumea nu găsesc!

E bun, simpatic, nu se ceartă…

Cu-așa vecin… să tot trăiesc!

 

8. Ai vrut să fii doar cumsecade

Doar respectat și bun vecin…

Dar tu… mergeai pe calea dreaptă

Iar eu… pe drumul de venin!

 

9.Nimic acum nu mai pot face…

Primesc pedeapsa mea în iad!

Dar nu uita că sunt aicea

Pentru că m-ai lăsat mereu să cad!

 

10. Să spui de-acum la toți să știe

Că ești salvat și mântuit

Să nu faci cum mi-ai făcut mie

S-ascunzi că esti un pocăit!

Autor anonim

Prorocie cu miros de flori

Posted: 28 decembrie 2019 in Uncategorized

O intervenție binevenită, cu modestie și suport biblic din partea unui slujitor cu coloană vertebrală spitituală, Ted Pope:

https://youtu.be/8ZsTqBB3ABA

Fiți precauți!

Posted: 1 noiembrie 2019 in Uncategorized

„Feriti-vă de tot ce se pare rău!” 1Tes. 5:22

Oare are cineva curaj a ține in bucătărie, printre cutiile cu zahăr, sare, făină sau altele, și o cutiuță cu cianură de potasiu? Este asemănătoare cu celelalte.

Sau, printre sticlele de ulei, oțet sau alte condimente lichide, o sticluță mică cu nitroglicerină. Ușor confundabilă cu celelalte.

Dacă știm, și suntem atât de consecvenți și precauți in a ne proteja sănătatea fizică, sau viața, de ce neglijăm pericolele care ne pândesc sufletele? Diavolul își dedică săptămânal 168 de ore pentru a ne ispiti, lovi, acuza, descuraja și a ne face să cădem pe cale. Ba mai mult, cele mai multe arme cu care ne atacă și le tine depozitate chiar in casele noastre, buzunarele noastre sau prin preajmă. Știm lucrul acesta destul de bine. De fapt, cu bună știință ne băgăm uneori in “cetate” Caii Troieni, argumentând că sunt doar niște daruri (pe care ni le facem noi înșine, sau ni le fac alții), sunt doar niște jucării indispensabile vietii, dar care in final ajung a ne face viața un iad.

De-aia avem mare nevoie de precauție și prevenție. Pavel știa asta.

Feriți-vă de tot ce se pare rău!

1 Samuel 4-6

Filistenii i-au bătut pe evrei, luând totodată și Chivotul Domnului ca pradă de război. Era un trofeu destul de însemnat pentru ei. L-au afișat in templul lui Dagon – zeul pește. La primele ore ale dimineții , cei mai matinali dintre filisteni, care se adunaseră la rugăciunea de dimineață in fața „peștelui”, au fost loviți ca de un fulger: Dagon era îngenuncheat înaintea Chivotului.

A doua zi la fel. Ba mai mult, Dagon părea a fi și decapitat și cu membrele secționate.

Încă nu reușiseră a înțelege ce dădu peste ei, că și începură nebunia: poporul s-a umplut de hemoroizi și bube la șezut. Mutând Chivotul dintr-un oraș in altul nu au făcut altceva decât să înrăutățească situația și mai mult: au umplut țara de boală. Șapte luni i-a chinuit spuzenia de bube până să realizeze ce au făcut și cum ar putea repara situația alarmantă.

„Dați înapoi Dumnezeului evreilor ce i-ați luat!” suna sfatul preoților păgâni filisteni. Au trimis Chivotul înapoi și au scăpat.

De peste 35 de ani SIDA face ravagii in lumea noastră, in cea mai civilizată epocă a istoriei. Milioane de oameni au pierit, iar alte milioane (zeci de milioane – nimeni nu poate estima exact) sunt condamnați la moarte in viitorul apropiat. Sifilisul și alte boli cu transmitere sexuală își cer, la fel, tributul. Paradoxul este însă că aproape nimeni nu realizează de ce toate astea. Filistenilor le-a luat șapte luni să-și dea seama că a te juca cu Dumnezeu este prea costisitor. Omul modern, însă, nu a reușit performanța de-a realiza că plata perversiunilor sexuale este o spuzenie de boli incurabile. Boli care îi vor duce pe mulți, in ciuda tuturor tratamentelor ineficiente, direct in mormânt înainte de-a trece de mijlocul vieții. Omul nu realizează că cu Dumnezeu nu te poți juca, darmite să mai ai pretenția de-a și câștiga.

Câtă diferență, în materie de alegeri, între o națiune păgână antică, și o generație superinteligentă, la un pas de lumea extraterestră și cu maximum de cunoștințe pe toate planurile!

Încă nu ar fi prea târziu dacă am ști să dăm înapoi!