Străini și călători

Posted: 17 Iunie 2012 in Uncategorized

Pe Sama l-am cunoscut în vara lui 2008, la scurt timp după intrarea în România, pe la vama Cenad, Timiș. Născut și crescut în Belgia, mai târziu căsătorit și divorțat în Italia, iar acum, un fel de Moș Gerilă îmbrăcat în costumație de vară. În lunga sa călătorie, în timp și spațiu, poposise pe tărâm românesc; tărâm unde avea să-și petreacă următoarele câteva luni, sau poate ani din viață. De la prima vedere mi-am dat seama că nu-i ˝Made in Romania˝, și astfel m-am hotărât să-l abordez; vorbea foarte bine limba germana. Am aflat că călătorea spre Istambul, în prima fază, ca mai târziu sa-și continue drumul spre Nepal. Era însoțit de Gina (măgărița), sortită a căra o mulțime de calabalâcuri, iar deasupra amalgamului de bagaje, într-o cușcă de lemn, îl însoțeau alți doi prieteni: un cocoș și o găină. La prima vedere asta era tot ce avea, dar ducând discuția cu el mai departe, mi-am dat seama că nu-i așa. Deși mi se pare o prostie ceea ce el face; un lucru fără rost, am descoperit că atât el, cât și alții asemenea lui pe care i-am cunoscut în timp, au ceva special, ceva ce mie îmi lipsește, și pentru asta îi invidiez (știu că invidia e un păcat, dar a mea are o motivație bună de data asta 🙂 ): au aceea pasiune de a fi străini și călători pe acest pământ. Nu au o țintă anume, drumul lor duce spre nicăieri. Dacă vor ajunge într-un loc stabilit dinainte, vor vrea mai departe, și mai departe. Nu au nimic din cele materiale, dar au întotdeauna destul. Dacă le dai cinci lei sau o bucată de pâine, îți vor mulțumi de zece ori înclinând din cap. Nu au prieteni, dar toți aceia pe care îi întâlnesc le devin prieteni. Nu sunt mofturoși și cârtitori; mănâncă orice și dorm oriunde (sub cerul liber se simt cel mai bine -hotelul cu cele mai multe stele (stelele de pe cer 🙂 ). Se bucură de viață, așa cum este ea, și nu sunt bârfiți de prieteni, pentru că relațiile lor de prietenie nu se bazează pe: ˝hai-la-mine-la-cafea.˝ De sub pălăria veche și arsă de soare a lui Sama radiau doi ochi senini, pătrunzători, iar zâmbetul de pe buzele lui trăda o stare mulțumire și pace sufletească. Bolile, lipsurile financiare și vremea rea nu îi împiedică pe astfel de oameni să-și continue drumul, ci din contră, o fac cu o consecvență demnă de invidiat.
Gândindu-mă (doar) în dreptul meu, îmi dau seama că deși, ca și creștin, am o țintă, o patrie eternă spre care călătoresc, mă simt atât de legat de multe ori de lumea aceasta. Am atâtea lucruri materiale, dar parcă vreau mai mult. Aproape fiecare ispită și încercare mă provoacă să cârtesc sau să dau înapoi: vara-i prea cald, iarna-i prea frig; de ce mi se întâmplă mie Doamne toate astea, de ce, de ce?
Scurta întâlnire cu Sama m-a făcut să-mi aduc aminte (dacă am uitat) de faptul că și eu sunt unul care călătorește; o călătorie mai lungă sau mai scurtă, cum va vrea Domnul, dar pe care doresc să o sfârșesc cu bine. Următoarele versuri mi le-am scris mie în primul rând, dar pot fi folositoare tuturor acelora care ˝călătoresc˝, să o facă cu credință și perseverență.

CĂRAREA MEA SE-NDREAPTĂ SPRE ISUS
ȘI DRUMUL, CĂTRE PATRIA DE GLORII
SUNT MISTUIT ÎN SUFLET DE UN DOR NESPUS
ȘI-AȘTEPT NERĂBDĂTOR SĂ INTRU, PRIN PORȚILE SPLENDORII.

Doi oameni diferiți, și două mijloace de transport diferite- în timp și spațiu :).

Oriunde ar fi el acum, mă rog pentru mântuirea lui Sama, și călătoria lui să se transforme într-una cu sens, spre veșnicie.

Anunțuri
Comentarii
  1. mircand spune:

    interesanta si adevarata analogie sandu!eu am intrat acum cateva luni in vorba cu un *cehoslovac*(asta sustinea el ca ii este natia) putin mai in varsta ca mine,si mi-a povestit cum a calatorit facand autostopul din sudul statelor unite ,mexic pana prin columbia; tot asa calatorea ca si *sama*fara prea multe resurse financiare ,din cat am reusit sa ma inteleg cu dansul anul acesta avea in plan europa centrala si de est, am admirat la cehoslovac curajul si hotararea in scopul propus si cum spui si tu imi vine in minte faptul ca unii oamenii au in ei un dor pus de Dumnezeu si ei il confunda cu dorul aventurii si vietii pe muchie de cutit, toti avem nevoie sa cultivam si sa recunoastem acest dor de patria cereasca !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s