Arhivă pentru Iulie, 2012

Posted: 30 Iulie 2012 in Uncategorized

Popas pentru suflet

Marea problemă a României nu este președintele demis, nici cel interimar și nici prim ministrul. Aceștia sunt probleme mai mici sau mai mari dar nu MAREA problemă. În 1989, la revoluție, poporul a îngenuncheat pe caldarâmul stropit de sângele demonstranților și a rostit ”Tatăl nostru” și ”Există Dumnezeu”. Ce îndepărtate sunt acele vremuri și cât de uitate sunt momentele.

Rând pe rând, sentimentele religioase au fost înlocuite de instinctele prădătoare ale parvenirii, iar credința în Dumnezeu a devenit doar un artificiu electoral.

Acum s-a votat demiterea președintelui Băsescu. Vom vedea cum a fost la referendum. Dar Dumnezeu a fost deja demis. Nu numai în România. În America, în întreaga Europă și cam pretutindeni. L-au scos din instituțiile statului, din școli, din familii. Or, fără Dumnezeu este haos. Cam aceasta este imaginea lumii noastre.

Puțin mai personal, întrebarea la care ar trebui să răspundem fiecare este cum votăm în fiecare…

Vezi articol original 16 cuvinte mai mult

Anunțuri

Deșartă lume…

Posted: 29 Iulie 2012 in Uncategorized

Pentru mulți creștini, numele de David Brainerd nu reprezintă prea mult; este la fel de anonim ca și soția lui Decebal, regele dacilor. Pentru unii însă, este un exemplu de adevărat om al lui Dumnezeu, un om de o credință, modestie și sfințenie personală înaintea Domnului, cum istoria rar a cunoscut. A trăit puțin (doar 29 de ani) dar timpul l-a folosit din plin pentru a trăi aproape de El și a duce Evanghelia, celor pierduți, în special triburilor de indieni din regiunea de Nord-Est a SUA. A făcut aceasta cu multă dedicare, deși de multe ori în neputința trupului, suferind de depresie și tuberculoză. Din jurnalul lui personal, pe care l-a notat cu consecvență aproape desăvârșită, ne-au rămas multe lucruri care vorbesc despre viața și activitatea misionarului.
Câteva versuri scrise de el în ultimii ani de viață, m-au impresionat aproape până la lacrimi:

˝Deșartă lume, bun rămas; sufletul meu poate pleca
Mântuitorul mi-a promis că într-o zi te voi lăsa.
Ispita ta poate vrăji un om lumesc și nesfințit,
Dar nu și sufletul schimbat, de Domnul însuși curățit.
Degeaba cauți să mă-nșeli prin vocea ta amăgitoare
Isus mi-e tot; prin harul Său, sunt liberat de-a ta chemare.
Purtat prin El spre slăvi cerești de strălucire și lumină,
Nu văd a a tale frumuseți, căci inima de cer mi-e plină.˝

David Brainerd (1718-1747)

Afirmația de mai sus (deși o susțin) nu îmi aparține mie, însă este cât se poate de adevărată și credibilă, în primul rând pentru că vine direct din ˝inima˝ ateismului. Unul din cei mai mari filozofi pe care i-a avut vreodată Germania,și Europa totodată, a fost nimeni altul decât Friedrich Nietzsche, omul ale cărui scrieri și mod de gândire l-au influențat pe Adolf Hitler, tiranul care se face vinovat de moartea a zeci de milioane de oameni nevinovați, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Nietzsche, totodată, a fost și unul dintre cei mai proeminenți atei ai epocii moderne. Iată cum a descris el, într-una din cărțile sale, existența în această lume, fără Dumnezeu: ˝Într-o astfel de lume, rătăcim într-un nimic infinit, în care nu există sus și jos. Va trebui să aprindem lumina în orele dimineții și să inventăm jocuri sacre, care să înlocuiască ceremoniile religioase. În cele din urmă, când omenirea va înțelege cu adevărat ce a făcut omorându-L pe Dumnezeu, va izbucni o nebunie universală.˝ De menționat că Nietzsche însuși și-a petrecut ultimii treisprezece ani din viață în întunericul nebuniei, îngrijit de evlavioasa lui mamă.
Nietzsche nu a fost prea original aici, ci, conștient sau inconștient l-a parafrazat pe un poet evreu, poet care a trăit cu aproape trei mii de ani înaintea lui: David – omul după inima lui Dumnezeu. În Psalmul 14, versetul 1, David scrie următoarele. ˝Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.˝
Ateismul nu este nebunie în sensul de boală psihică, ci mai grav de-atât, este o boală care îmbolnăvește inima, conștiința și sufletul omului care-L neagă pe Dumnezeu. Această boală nu se tratează cu pastile și terapii și nu există medici specialiști pentru a vindeca acestă pandemie. Unul singur o poate face, și este exact Cel de care ei s-au lepădat.
Ateismul, în stare avansată, naște monștrii, și istoria ne-a dovedit lucrul acesta. Hitler, Stalin, Pol Pot și alți artizani ai ˝mașinăriei morții˝ au lăsat în urma lor o lucrare ˝măreață˝, atât de măreață încât poate și diavolul însuși ar fi în stare să spună: ˝Nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva.˝ Unii atei se uită în livada Creștinismului și îi acuză pe aceștia de nepăsare și indiferență față de ceea ce se întâmplă rău în lume, în special foametea (și efectele ei) care bântuie multe țări de pe ˝continentul negru˝, Asia și America Centrală și de Sud. Nu vreau să intru acum în acest subiect, dar vroiam să spun că este simplu să critici Creștinismul, care a făcut și face foarte multe pentru a eradica foametea, a trata pe cei bolnavi, și multe altele, dar în ograda lor nu se pot uita; moștenirea ce le-a fost lăsată de înaintași e una a groazei și a morții, miroase greu, insuportabil de greu.
Necredința în Dumnezeu și rebeliunea față de El are un preț: treizeci de arginți, atât costă biletul spre stația finală: IADUL. Cu atâta și l-a dobândit și Iuda, trădându-L pe Fiul lui Dumnezeu.
Însă, ˝soluția finală˝ la problema ateistă o are, în final, tot Dumnezeu. Cuvântul Lui răsună peste veacuri și El mai cheamă oamenii, îi cheamă ca să-L caute cu toată inima. ˝Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând.˝ Isaia 55:6-7

Acest subiect a fost și este în continuare pe buzele tuturor, iar în mass-media este abordat în mod repetat. Calendarul mayașilor prezice pentru data de 21 decembrie 2012 ˝sfârșitul lumii˝. Potrivit acestui calendar pe termen lung al străvechiului popor din America Centrală, popor despre care se spune că atinsese un grad foarte avansat al civilizației, la această dată este proclamat sfârșitul rasei umane.
Totuși, cu o probabilitate vecină cu certitudinea, în data de 21 decembrie a acestui an nu se va întâmpla nimic, ci doar lucruri obișnuite care se întâmplă de obicei. Dumnezeu nu ține seama de calendarele omenești, ci determină El Însuși momentul împlinirii tuturor profețiilor Sale la sfârșitul zilelor.
Nici calendarele cu fond ocult, nici acceleratorul de particule de la Geneva și cu atât mai puțin regizorii sau autorii care instigă prin speculații cu privire la un viitor colaps cosmic, nu ne oferă informații legate de o viitoare apocalipsă, ci numai Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu și este singura demnă de încredere.
Numai Biblia poate prezenta un mare număr de profeții care au fost făcute în trecut și care s-au împlinit mai târziu. Pe bună dreptate putem crede profețiile lui Dumnezeu care încă urmează să se împlinească: ˝NU VĂ LUAȚI DUPĂ FELUL DE VIEȚUIRE AL NEAMURILOR ȘI NU VĂ TEMEȚI DE SEMNELE CERULUI, PENTRU CĂ NEAMURILE SE TEM DE ELE…NICIUNUL NU ESTE CA TINE, DOAMNE! MARE EȘTI TU ȘI MARE ESTE NUMELE TĂU PRIN PUTEREA TA.˝ Ieremia 10:2,6.
Cu toate că Dumnezeu S-a revelat în vremurile străvechi în Israel, oamenii din Iuda au încercat să afle viitorul din stele sau din semnele de pe cer. Dumnezeu este singurul care cunoaște viitorul; acesta nu poate fi prezis din liste sau din tabele, oricât de impresionante ar fi acestea prin complexitatea lor. El ne-a dezvăluit în Cuvântul Său tot ceea ce avem nevoie să știm cu privire la viitor, iar lucrul cel mai bun este faptul că Domnul vrea să fie cu noi în acest viitor. Nu trebuie să căutăm semne în stele, ci pe cel care a creat stelele și Cuvântul său infailibil.

Fragment extras din articolul cu același titlu, semnat de NORBERT LIETH, în revista STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII -Iunie 2012.

Citatele zilei

Posted: 15 Iulie 2012 in Uncategorized

˝Până la urmă, există doar două feluri de oameni: cei care Îi spun lui Dumnezeu ~Facă-se voia Ta~ și cei cărora Dumnezeu le va spune la sfârșit ~Facă-se voia ta~.˝ C.S. Lewis

˝Oroarea iadului este o alegere a inimii care caută să se dezică de Dumnezeu, să Îi ia locul și să trăiască etern alături de cei care fac același lucru, mai degrabă decât o pedeapsă pentru rău.˝ Ravi Zacharias

Despre Mișcarea Emergentă am aflat relativ de curând, de vreo doi ani. Mi-a atras atenția în special viteza cu care se răspândește de-a lungul și latul pământului, în biserici de orientări și confesiuni diferite.
Anul trecut mi-a picat în mână o carte care tratează mai amplu acest curent; curent care se face tot mai simțit și în România. Cartea cu pricina este cea din poza de mai sus, scrisă de Constantin Ghioancă, fost coleg la Institutul Baptist din București cu pastorul bisericii de unde fac eu parte (deci un motiv în plus să o citesc; autorul fiindu-mi recomandat ca un om de caracter 🙂 )

O altă carte care dedică un capitol întreg Mișcării Emergente, este cartea lui Timotei Pop: ˝Misticism sau Creștinism autentic˝, apărută la Editura Agape.
Pentru ca cititorul sincer și interesat să-și de-a seama de pericolul iminent pe care îl reprezintă Mișcarea Emergentă, voi da mai jos câteva citate, preluate din cele două cărți cât și din alte surse.

˝La prima vedere, Biserica Emergentă este o mișcare menită să ˝salveze˝ Creștinismul, care a funcționat două mii de ani, dar care acum, chipurile, este pe moarte. Mișcarea respectivă vrea să umple din nou bisericile cu oameni de toate vârstele, mai ales cu tineri care se încadrează între 18 și 30 de ani. Lucrurile acestea n-ar fi rele, dar se pare că ele nu sunt decât lozinca metalică afișată deasupra lagărului de exterminare de la Auschwitz, realitatea din interior fiind cu totul alta: una tristă și sumbră.
În realitate B.E. s-a pretat la îndeletniciri abominabile din punct de vedere biblic, la care nu a îndrăznit să se preteze nicio mișcare eretică din trecutul eretic al creștinătății. Sub pretextul că audiența mesajului s-a schimbat acum, că azi avem de-a face cu omul postmodernist, iar acesta, în sec 21, este diferit în pretenții și atitudini față de orice specimen uman, protagoniștii acestei mișcări au schimbat atât mesajul creștin, cât și canalul biblic prin care acest mesaj trebuie să ajungă la cei cărora li se adresează.˝
ROB BELL este lider și autor în cadrul acestei mișcări. Iată ce spune el în legătură cu sursa mesajului creștin, Sfânta Scriptură:
˝Trebuie să luăm o decizie de grup și să aruncăm Biblia de la poziția ei de ˝manual tehnic˝ al credinței noastre; trebuie să lăsăm grupul să ia și să implementeze deciziile care sunt în folosul lui.˝

MARK DRISCOLL, un alt lider al mișcării spune: ˝Totul în cadrul serviciilor noastre trebuie să predice: arhitectura, iluminatul, cântările, rugăciunile, comuniunea, mirosul; toate acestea trebuie să predice. Toate cele cinci simțuri trebuie să fie angajate în a-L experimenta pe Dumnezeu.˝

Referitor la nașterea din nou, TONY CAMPOLO, un mare și influent lider al mișcării, după ce spune că nu a putut fi născut din nou prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu predicat în bisericile evanghelice, spune: ˝În felul acesta am avut experiența nașterii din nou prin citirea misticilor catolici, prin citirea exercițiilor spirituale ale lui Ignațiu de Loyola…˝

O altă aberație a B.E. cu privire la omul postmodern spune:
˝Omul postmodernist preferă să-l întâlnească pa Dumnezeu și pe Cristos prin intermediul simțurilor lui. Împlinirea acestui deziderat revine liturghiei clasice și închinării contemplative, respectiv: mirosirea fumului de tămâie și a lumânărilor arzânde, facerea semnului crucii, gustarea și mirosirea pâinii și a vinului, atingerea icoanelor și simțirea untdelemnului în timpul ungerii.˝

Un alt lider al B.E., MARK SCANDRETTE, susține că în cadrul acestei mișcări ˝există UN PIC de dezbatere teologică, concentrându-se mai mult pe teologia Împărăției, viața interioară, comunități ale prieteniei, dreptate, protejarea mediului, includere și conducere inspirațională.˝
Biserica Emergentă nu este satisfăcută cu perspectiva modernă de utilizare a Scripturii. Ei caută o Biblie proaspătă, care să nu conțină presupozițiile și viziunea restrictivă a modernității. Pentru ei, Sfânta Scriptură reprezintă ˝O COLECȚIE FASCINANTĂ DE ISTORISIRI CARE ÎMPREUNĂ FORMEAZĂ O MARE ISTORISIRE, CARE VORBEȘTE DESPRE FAPTELE DE DINAINTE DE CREAȚIE ȘI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL VREMURILOR.˝

BRIAN McLAREN, lider de necontestat al Mișcării spune: ˝Trebuie să știe oricine, că pentru a face astăzi discipoli, nu trebuie neapărat să-i chemi pe oameni să vină la Cristos, ci trebuie să-i chemi să se integreze în comunitatea care le este cea mai la îndemână; fie ea creștină, budistă sau mahomedană, iar în acea comunitate ei să știe de Isus.˝ Iar despre homosexualitate tot el spune: ˝Cei mai mulți lideri ai B.E. pe care îi știu, se zbat cu privire la această problemă… Ca să fiu sincer, încă nu știm ce să credem despre homosexualitate. Am ascultat toate părțile până acum, dar încă nu ne-am hotărât să spunem: S-A PĂRUT NIMERIT DUHULUI SFÂNT ȘI NOUĂ… Probabil că mai avem nevoie de vreo cinci ani ca să ne putem pronunța.˝ (Citate încheiate)

Personal, de fiecare dată când citesc sau aud astfel de lucruri, îmi vine în minte îndemnul (care pare atât de contemporan) lui Pavel către preaiubitul lui ucenic, Timotei:
˝Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.˝ 2 Timotei 4:1-4.

Va mai urma

Nero (Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus) nu a fost deloc așa cum îl descriu unii ca ˝UN ÎMPĂRAT MOALE, CARE LA VREMEA SA , A PREFERAT SĂ JOACE TEATRU ȘI SĂ RECITE POEZIE.˝ Nero a fost o adevărată fiară, hotărât să distrugă Biserica (Mireasa lui Cristos). A fost un maniac megaloman care și-a construit o statuie de peste trei zeci și trei de metri înălțime, și a pus-o în templul roman al lui Marte, pretinzând să i se aducă închinare ca: ˝ZEU ATOTPUTERNIC ȘI MÂNTUITOR.˝ A castrat un tânăr numit Sporus și s-a căsătorit cu el cu mare pompă și ceremonie. S-a delectat în abuzuri homosexuale și sodomie, a lovit-o pe soția sa Poppea în timp ce era însărcinată, până a omorât-o, și a secătuit visteria imperială pentru plăcerile personale.
Descrierea aceasta este doar o frântură din ceea ce a fost cu adevărat împăratul-poet Nero; personificarea răului.
Istoricul Tacitus accentuează natura abjectă a lui Nero în analele sale: ˝Nero i-a acuzat pe nedrept pe creștini de marele incendiu din Roma, și le-a hărăzit cele mai crunte osânde: Au fost îmbrăcați în piei de animale și dați câinilor ca să-i sfâșie; răstigniți pe cruce și arși de vii în chip de torțe, pentru a lumina noaptea Curtea Imperială.˝
Apoloniu de Tyana l-a descris pe Nero ca pe ˝O FIARĂ MAI REA DECÂT ORICE FIARĂ PE CARE O ÎNTÂLNEȘTI ÎN SĂLBĂTICIE.˝ Asemenea lui Lactanțiu, Sulpicius Severus și Oracolele Sibiline, Apoloniu l-a prezentat pe Nero ca fiind o ˝BESTIE OTRĂVITOARE ȘI DISTRUCTIVĂ. În privința fiarelor, nu s-ar putea spune că există unele care-și mănâncă mama, Nero însă s-a înfruptat dintr-o asemenea hrană.˝
Suetoniu mai spune: ˝S-a prostituat în asemenea hal încât, după ce și-a pângărit aproape toate părțile corpului, a imaginat un nou joc, în care, acoperit cu o piele de fiară sălbatică, năvălea dintr-o cușcă asupra părților intime ale unor bărbați și femei legați de un stâlp.˝

Fragment extras din cartea lui Hank Hanegraaff: ˝CODUL APOCALIPSEI˝

Am citit ocazional câte ceva despre acest ˝MARE IMPERATOR ȘI GENIU AL POEZIEI ANTICE˝, dar recunosc că am rămas șocat de ceea ce citesc din descrierile istoricilor, contemporani lui.
Nu e de mirare că a căutat exterminarea creștinilor; îi erau ca un ˝spin în coastă˝, condamnându-i, prin însăși trăirea lor, modul pervers de viață în care se desfăta pe banii publici.
Istoria a mai născut astfel de oameni ca și Nero (e-adevărat, în miniatură), și ziua de mâine va aduce alții, poate la fel de monstruoși; bestii care vor dori ˝exterminarea˝ creștinilor. De ce? Pentru că într-o ˝Sodomă globală˝, deși cei care protestează împotriva pervertirii bunelor moravuri sunt tot mai puțini, o fac cu tot mai mare consecvență. Prețul urmării lui Cristos este uneori unul mare, dar se merită plătit. Creștinii din vremea lui Nero ne-au demonstrat lucrul acesta; l-au achitat până la capăt, pentru că răsplătirile sunt eterne.