Arhivă pentru Decembrie, 2012

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/the-messengers-v-inca-un-an

Anunțuri

Benny Hinn demascat

Posted: 28 Decembrie 2012 in Uncategorized

Un interviu foarte interesant. Fiți gata să vă sacrificați zece minute din viață urmărindu-l până la capăt. Privirea din ochii lui, confuzia în care se scaldă când i se pun întrebări, ˝răspunsurile˝ incoerente pe care le dă, vorbesc de la sine că este un om, și că are o lucrare, care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu.

Copii ieftine…

Posted: 26 Decembrie 2012 in Uncategorized

˝Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.˝       (Proverbe 13:20)

Uitându-mă în jurul meu, fie în lume, fie uneori între credincioși, constat cu uimire că unii dintre noi nu mai sunt(em) altceva decât niște copii ieftine. Copii, mai mult sau mai puțin fidele ale unor așa zise ˝staruri˝ din lumea, sportului, filmului, muzicii; în general din industria divertismentului. Suntem infectați cu virusul ˝de-a fii ca ei˝, ei, cei pe care îi urmărim cu atâta entuziasm. Îi idolatrizăm: știm ce mașină conduc, ce număr poartă la pantofi, ce înghețată le place sau cu ce-și omoară timpul liber. Suntem (atât bărbații cât și femeile) atât de obsedați de ei încât vrem neapărat să fim ca ei. Frezați, gelați, vopsiți, tatuați până în cele mai intime zone, cercelați, etc, în toate vrem să le fim atât de credincioși (fideli), încât uităm că suntem, fiecare în parte, creați ca unicat, din punct de vedere fizic și personal. Nu mai vrem să fim noi înșine, ci vrem să fim ca alții, ca cei mai proeminenți.

Pe plan mai restrâns, în mediul nostru mioritic, lucrurile stau și mai grav. Ne ˝belim˝ ochii zi de zi în fața televizoarelor, urmărind cu entuziasm pe la diverse show-uri cete întregi de maneliști inculți, semianalfabeți și de multe ori cu un limbaj din ce în ce mai obscen. Ne distrează de minune Vacanța Mare, Divertis, și alții cărora mi se face silă să le pronunț doar numele. Am rămas șocat când într-o zi, o credincioasă ,trecută de vârsta mijlocie, se chinuia din greu să-și aducă aminte pasajul citit din Scriptură la slujba de dimineață, dar își aducea perfect aminte cum se prosteau, serile trecute, cei de la ˝Trăzniți în Nato˝. Diversele emisiuni tv. care promovează infidelitatea în familie, rebeliunea copiilor față de părinți, etc, sunt în topul preferințelor fraților. Am prins câte ceva din zbor: ¨Iubiri interzise, schimb de mame, cu ochii…,etc.˝ Ora de rugăciune de la biserică o poți înlocui ușor cu ˝Noră pentru mama˝. La început te mustră umpic conștiința, dar trece repede. Doamne iartă-mă! numa` la asta mă mai uit; săptămâna asta :). Dacă diavolul știe să facă ceva, atunci asta e că știe să prostească…pe alții.

Scriu aceste rânduri gândindu-mă la faptul că se apropie cu pași repezi perioada din an în care divertismentul este la el acasă, în casele noastre. Sfârșitul anului (mai ales că acum omenirea a fentat APOCALIPSA MAYAȘĂ) va aduce numai ˝bucurii˝, și dorințe de bine pentru anul viitor. Dar Dumnezeu unde va fi în aceste zile? Tot acolo unde a fost și mai înainte? Frate, îmi vei zice, Dumnezeu este pe primul loc în viața mea! Te cred, însă nu-i suficient; Dumnezeu vrea totul, nu doar primul loc.

Sărbătorile acestea, Nașterea Domnului, care se apropie de sfârșit, mi-au confirmat încă o dată, vechea bănuială, că pentru unii dintre noi Dumnezeu nu (mai) este nici măcar pe primul loc. A fost detronat de mult, alungat și hăituit. Inamicul? Un bătrân burtos, îmbrăcat în roșu și cu o barbă lungă, albă, de sub care rânjind, ironic, parcă vrea a spune: ˝Te-am învins Nazarineanule!˝

Da, l-am ajutat să învingă; ferice de noi.

Citatul zilei

Posted: 24 Decembrie 2012 in Uncategorized

˝Suntem un popor supranatural, născut din nou printr-o naștere supranaturală, învățat de către un Învățător supranatural dintr-o carte supranaturală, suntem conduși de o Căpetenie supranaturală pe cărări drepte și la victorii sigure.˝

Hudson Taylor 

Ne pregătim de Crăciun…

Posted: 21 Decembrie 2012 in Uncategorized

Pe la mijlocul anilor 1950, americanul Jim Elliot, însoțit de alți patru prieteni tineri, și-a început aventura vieții sale. Simțea în piept dorința de-a face o lucrare pe care nu mulți erau gata să o facă. Se simțea chemat să facă asta: să ducă Evanghelia unui trib de indieni care locuiau în inima junglei Ecuadorului; indieni canibali care trăiau în Epoca de Piatră. După multe pregătiri, mult timp și bani investiți, încercarea lor a eșuat (la prima vedere); au fost uciși toți cinci, chiar de cei pe care încercau să-i salveze. Viața și lucrarea lor s-a oprit aici, dar povestea lor a mers mai departe, încurajând și motivând mii de misionari din lumea întreagă în a duce mai departe ceea ce ei au început: evanghelizarea celor pierduți.

Citind istoria lor (în cartea ˝Prin porțile splendorii˝ ), printre multe lucruri care m-au impresionat într-un mod plăcut, a fost și notițele lui Jim, în jurnalul său de misionar. Era ajunul Crăciunului, cred că ultimul pentru el. Urmele lăsate pe hârtie de condeiul său, acompaniat de lacrimi, trădează pasiunea arzătoare a unui om căruia îi pasă de sufletele celor care pier fără să audă mesajul ceresc, Vestea Bună a salvării adusă de Domnul Isus:

˝Ne pregătim pentru un Crăciun minunat și fie ca noi, cei care-L cunoaștem pe Cristos, să auzim strigătul celor condamnați, când se prăbușesc fără speranță în noaptea singurătății depline, noaptea neagră fără Cristos. Fie să ne atingă strigătul lor, așa cum l-a atins pe Mântuitorul nostru. Să vărsăm lacrimi de căință pentru aceia care stau în întuneric. Fie ca dincolo de scenele plăcute din Betleem, să vedem agonia zdrobitoare a Golgotei. Fie ca Dumnezeu să ne lumineze ca să-i cunoaștem voia cu privire la ceea ce trebuie să lăsăm în urmă și cu privire la responsabilitățile noastre. Dacă Dumnezeu ne-ar deschide ochii să vedem, cuvântul ˝SACRIFICIU˝ ar dispărea de pe buzele noastre. Am disprețui lucrurile care acum ne sunt dragi; dintr-o dată viețile noastre ar fi prea scurte, am disprețui distracțiile care ne fură timpul și am lupta împotriva dușmanului cu toate puterile, în numele lui Cristos.

Să ne ajute Dumnezeu să cântărim lucrurile după distanța uriașă care îi separă pe oamenii fără Dumnezeu, de semnificația Crăciunului și de Acela, care, deși bogat, s-a făcut sărac pentru noi, ca noi, prin sărăcia Lui, să ne îmbogățim. Doamne Dumnezeule, vorbește inimilor noastre și lasă-ne să cunoaștem voia Ta sfântă și bucuria de a-Ți împlini voia. Amin.˝

Fragment extras din cartea ˝Prin porțile splendorii˝ de Elisabeth Elliot

 

Ne pregătim de Crăciun. Oare cum? Sau doar atât: ˝Ne pregătim.˝ Fie ca Dumnezeu să…

 

 

Despre conștiință

Posted: 17 Decembrie 2012 in Uncategorized

¨Conștiința este o capacitate înnăscută de a sesiza binele și răul. Toți oamenii, până și cei mai nespirituali păgâni au o conștiință: ¨Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei care n-au nicio lege își sunt singuri lege și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește CUGETUL lor și gândurile lor care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele¨  (Romani 2:14-15)

Conștiința ne îndeamnă să facem ceea ce credem că este bine și ne determină să ne abținem de la ceea ce considerăm că este rău. Ea nu trebuie considerată a fi totuna cu vocea sau cu legea lui Dumnezeu. Conștiința este o facultate umană care judecă acțiunile și gândurile noastre în lumina celui mai înalt standard pe care îl putem percepe. Când violăm principiile conștiinței noastre, ea ne condamnă, declanșând sentimente de rușine, teamă, regret, consternare, neliniște, neplăcere. Însă când urmăm îndemnurile conștiinței, ea ne aprobă, aducând bucurie, calm, respect de sine și o stare de bine…

Mulți oameni din ziua de azi încearcă să suprime conștiința, să o nesocotească ori să o reducă la tăcere…

O hrănire zilnică din Scriptură va întări o conștiință slabă sau va ține în frâu una hiperactivă. De altă parte, eroarea, înțelepciunea omenească și influențele morale nepotrivite ce umplu mintea vor corupe sau vor paraliza conștiința…

Conștiința cunoaște toate gândurile și motivele noastre secrete. De aceea, e un martor mult mai exact și mai de temut în sala de judecată a sufletului decât orice observator extern…

Psihopații, criminalii în serie, mincinoșii patologici și alții care par a fi lipsiți de orice simț moral sunt exemple extreme de oameni care și-au distrus ori și-au desensibilizat conștiința… prin imoralitate și nelegiuire continuă.¨

Extras din cartea lui John F. MacArthur ¨Conștiința pe cale de despariție¨