Arhivă pentru Ianuarie, 2013

Zilele trecute am meditat mult la rugăciune. Oare sunt rugăciunile noastre ascultate de Dumnezeu? Oare le împlinește El; răspunde Domnul rugăciunilor noastre, sau doar ni se pare că ar fi așa. Cercetând prin Scriptură am descoperit că da! El ascultă rugăciunile, dar nu întotdeauna, și nu oricum, ci condiționat.

Iată un exemplu: ˝14. Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi.

15. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange!

16. Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!

17. Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!  (Isaia 1:14-17) – sublinierile îmi aparțin.

Sunt și alte exemple, dar mă limitez aici.

Cât despre împlinirea rugăciunilor, același lucru: nu întotdeauna, și condiționat. Aici am să mă folosesc de experiențele unui mare om al lui Dumnezeu, Richard Wurmbrand. Într-o anumită împrejurare, dânsul spunea:

     ˝Eu nu cred în rugăciunile împlinite. Dumnezeu nu ne dă ceea ce noi cerem, ci ceea ce El știe că noi avem nevoie; mai mult decât putem noi gândi sau cere. Fiind în închisoare, primeam de obicei în fiecare seară un fel de ciorbă de fasole sau mazăre, ciorbă în care nu puteai număra mai mult de 5 sau 7 boabe de fasole. Într-o zi eram așa de flămând, încât am început să mă rog: Doamne, sunt așa flămând. Te rog fă ca în seara asta, în ciorba mea să fie măcar 20 de boabe de fasole. Te rog, Doamne! Am așteptat să vină seara, să mănânc ciorba mea, dar nu am mai apucat; am fost eliberat, și am mâncat chiar în acea seară mâncare gătită de soția mea. Dumnezeu e minunat! El nu împlinește rugăciunile noastre; El ne dă mai mult decât putem noi cere.˝

Desigur că exemplele ar putea continua și cu alți oameni sfinți care au trecut prin asemenea experiențe, mă opresc însă aici și încerc, personal, să învăț și să înțeleg că Dumnezeu lucrează întotdeauna așa cum vrea El, și nu cum am vrea noi. El împlinește rugile noastre după bunul Său plac, nu după voința noastră și plăcerea noastră (uneori egoistă).

Nouă, ca și copii ai lui Dumnezeu, ne rămâne un singur lucru de făcut: ˝Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.˝  (Psalmul 5:3)

A noastră este rugăciunea, și așteptarea…în răbdare.

Alpha and Omega – GVB

Posted: 29 Ianuarie 2013 in Uncategorized

Suflet fără putere

Posted: 28 Ianuarie 2013 in Uncategorized

images˝Un creștin care adoarme în fiecare seară în fața televizorului are un creier mort și un suflet fără putere. Ar fi mai bine pentru el să-L roage pe Dumnezeu să-l ia din lume, fiindcă oricum și-a pierdut deja contactul cu lumea, încât nu mai simte starea de orbire, de păcat și de dezmăț din jur, iar sufletul lui nu mai simte nicio durere.˝  Leonard Ravenhill

Nu-i de glumă, nu sunt cuvintele mele – ale unui muritor de rând laic, ci cuvintele unui mare om al lui Dumnezeu. Până în anul 1990 am locuit într-o localitate în care nicio familie de pocăiți nu avea televizor, știu asta sigur; pentru ei era ˝anatema˝. După Revoluție m-am mutat undeva departe de locul natal, o localitate mare și cu mai ˝multe familii de pocăiți. Aici lucrurile stăteau puțin altfel, exista o  percepție diferită față de ˝cutia babiloniană˝ (David Wilkerson). Unii îl aveau pe masă în sufragerie, alimentat de o antenă la fel de înaltă cât casa, iar alții în dulapul de haine. Îl scoteau când se simțeau ˝în siguranță˝, avea un semnal mai slab, fiind alimentat de o antenă de cameră, dar era ceva mai mult decât un aparat de radio. Cei care nu-l aveau, îi cârcoteau pe ceilalți. Cei care-l aveau îi considerau pe ceilalți înguști, rămași în urmă, și tot așa mai departe. Între timp lucrurile s-au schimbat radical. Cei care nu mai au tv. au devenit o minoritate foarte neînsemnată, și dacă acasă încă nu-l au, au totuși ocazia ca, măcar, Duminica la Biserică să se uite la el (plasma de pe perete 🙂  ).

Nu am nimic împotriva televizorului; îl am, ocazional mă uit la câte ceva, dar mă îngrijorează modul în care abuzează unii creștini de televizor. Bătrâni, care, în mod normal, ar trebui ˝să fie treji și veghetori˝, nu-i mai poți despărți de, chipurile, știri, ultimele noutăți, politică, mai câte un program cu predică și cântări, etc. Surorile, cu interminabilele telenovele (Doamne iartă-mă, numa´ la ăsta mă mai uit – oricum mai ține vreo doi ani), ˝noră pentru mama˝, ˝schimb de mame˝, ˝iubiri interzise˝, ˝fata lu´ tata, etc. Menționez că poate greșesc în privința unor titluri de emisiuni; le-am prins așa din zbor. Și poate că cel mai grav dintre toate (nu mă refer în niciun caz la pornografie – nu vreau să cred că cei pe care-i cunosc apelează la așa ceva), este faptul că unii se amuză săptămână de săptămână la diverse showuri, care de care mai obscene, cu un limbaj pervers, moderate de multe ori de oameni cu un nivel de cultură de jos de tot și cu un limbaj scârbos; de niște apendice ale societății postmoderne – societate în care, parcă, am fost condamnați să trăim.

Unii din noi, cei tineri, ar jertfi orice (chiar și pe Dumnezeu) pentru a ajunge, măcar o dată-n viață, pe scena: ˝Românii au talent˝, ˝Dansez pentru tine˝, etc. Am ajuns atât de jos din punctul de vedere al discernământului, încât nu știu cum vom reuși să-l mai recuperăm vreodată.

Ne liniștim conștiința cu gândul că vom recupera timpul pierdut, uitându-ne sâmbătă dimineața la o emisiune cu ˝program creștin˝. Da, conștiința poate fi liniștită în unele cazuri, dar tot la fel de adevărat este că ea poate fi la un moment dat atrofiată. A fost o vreme când și eu personal pierdeam mult timp în fața televizorului, însă în aceea vreme nu exista (sau cel puțin nu aveam acces la) televiziune prin cablu, internet, etc., dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a făcut să mă scârbesc de babilonia asta tv, și mi-a dat alte preocupări.

Am scris fără așteptări. Este foarte puțin probabil ca cineva să citească aceste rânduri și să aibă timp să se oprească pentru câteva momente să mediteze dacă am dreptate sau nu. Amintesc, nu le-a scris unul care și-a aruncat televizorul la tomberonul de gunoi, ci unul care s-a scârbit pur și simplu de mizeriile promovate prin televiziune. Unul care ajuns să compătimească pe toți cei care nu reușesc să privească televizorul prin filtrul discernământului uman (poate este prea mult să scriu: biblic).Îmi aduc acum aminte de cuvintele lui Vladimir Pustan, dintr-o predică. Îl parafrazez:

˝După Revoluție, am știut imediat că dacă cei de la conducerea României vor oferi poporului ˝pâine și circ˝, o vor duce bine, și mulți ani de-acum înainte. Și așa au făcut; ne-au dat din fiecare în exces. Împărații romanii, pentru a împiedica revoluțiile în Roma, au apelat la o șmecherie: au construit circuri și au oferit pâine populației, gratis. Ceaușescu nu a fost destul de deștept aici, și a căzut.˝

Oamenii neregenerați simt nevoia de pâine și circ, din asta traiesc; pentru ei asta-i alternativa la Pâinea Vieții. Dar pentru noi, cei nascuti din nou, care-i hrana dupa care tanjim? Doamne ajută-ne să ne hrănim zi de zi cu Pâinea care vine din Cer, și-atunci nu vom mai fi tentați să căutăm pâinea și circul care ni le oferă Rom(â)anii

Citatul zilei

Posted: 27 Ianuarie 2013 in Uncategorized

„In afara lui Cristos, nu lasa pe nimeni sa te orbeasca cu lumina lui.”

Sf. Ignatiu

 

Iubirea; mai mult decât cuvinte

Posted: 26 Ianuarie 2013 in Uncategorized

 

Să ai o casă zidită pe stâncă este un lucru de dorit; îți oferă un sentiment de siguranță, protecție. Dar să o ai una zidită sub stâncă?! Hm, asta pare interesant, și periculos; mai periculos chiar decât cea zidită pe nisip. Și totuși se poate, unii au curajul de a locui în astfel de condiții.

Oricum, atunci când Domnul Isus vorbea ucenicilor de casa zidită pe stâncă, cu siguranță se referea la altceva și nu la casele în care noi locuim: de lemn, piatră, cărămizi , beton, chirpici sau chiar la casa din imaginea de mai jos.646x404