Rugăciuni (ne)ascultate și (ne)împlinite

Posted: 29 Ianuarie 2013 in Uncategorized

Zilele trecute am meditat mult la rugăciune. Oare sunt rugăciunile noastre ascultate de Dumnezeu? Oare le împlinește El; răspunde Domnul rugăciunilor noastre, sau doar ni se pare că ar fi așa. Cercetând prin Scriptură am descoperit că da! El ascultă rugăciunile, dar nu întotdeauna, și nu oricum, ci condiționat.

Iată un exemplu: ˝14. Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi.

15. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange!

16. Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!

17. Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!  (Isaia 1:14-17) – sublinierile îmi aparțin.

Sunt și alte exemple, dar mă limitez aici.

Cât despre împlinirea rugăciunilor, același lucru: nu întotdeauna, și condiționat. Aici am să mă folosesc de experiențele unui mare om al lui Dumnezeu, Richard Wurmbrand. Într-o anumită împrejurare, dânsul spunea:

     ˝Eu nu cred în rugăciunile împlinite. Dumnezeu nu ne dă ceea ce noi cerem, ci ceea ce El știe că noi avem nevoie; mai mult decât putem noi gândi sau cere. Fiind în închisoare, primeam de obicei în fiecare seară un fel de ciorbă de fasole sau mazăre, ciorbă în care nu puteai număra mai mult de 5 sau 7 boabe de fasole. Într-o zi eram așa de flămând, încât am început să mă rog: Doamne, sunt așa flămând. Te rog fă ca în seara asta, în ciorba mea să fie măcar 20 de boabe de fasole. Te rog, Doamne! Am așteptat să vină seara, să mănânc ciorba mea, dar nu am mai apucat; am fost eliberat, și am mâncat chiar în acea seară mâncare gătită de soția mea. Dumnezeu e minunat! El nu împlinește rugăciunile noastre; El ne dă mai mult decât putem noi cere.˝

Desigur că exemplele ar putea continua și cu alți oameni sfinți care au trecut prin asemenea experiențe, mă opresc însă aici și încerc, personal, să învăț și să înțeleg că Dumnezeu lucrează întotdeauna așa cum vrea El, și nu cum am vrea noi. El împlinește rugile noastre după bunul Său plac, nu după voința noastră și plăcerea noastră (uneori egoistă).

Nouă, ca și copii ai lui Dumnezeu, ne rămâne un singur lucru de făcut: ˝Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.˝  (Psalmul 5:3)

A noastră este rugăciunea, și așteptarea…în răbdare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s