Seamănă, plantează, investește

Posted: 2 Februarie 2013 in Uncategorized

F-pianta-albero

Un proverb chinezesc spune:

˝Dacă viziunea ta este pentru un an, seamănă grâu. Dacă este pentru zece ani, plantează copaci. Dacă este pentru o viață, atunci investește în oameni.˝

Cu siguranță că acest proverb este unul foarte vechi. Dacă ar fi unul modern, sau contemporan, ar fi sunat altfel. Trăind în epoca ˝Postmodernă˝, în capitalism, nu trebuie să ne gândim prea mult ce înseamnă investiție. Auzim de ea în fiecare zi, suntem bombardați cu reclame și cu sfaturi de a investi. Aproape întotdeauna are o conotație financiară: ˝a investi la bursă, bancă sau diverse afaceri˝, acolo unde rezultă ceva, iar pentru omul contemporan banul trebuie să aducă bani, neapărat.

În Biblie nu apare termenul ˝investiție˝ (cel puțin nu în limba română), dar oamenii Bibliei au fost mari investitori, însă nu numai din punct de vedere financiar. Unul din aceștia era Iov. El era un foarte bogat și ocupat, dar își făcea, regulat, timp să investească în cei zece copii pe care îi avea. (Iov 1:5). Biblia nu relatează prea multe, dar deducem că Iov, în credincioșia lui față de Domnul, nu și-a lăsat copiii needucați din punct de vedere spiritual. La fel, Avraam, Isac, Iacov și alții au învestit în copiii lor. Bărbaților evrei le era poruncit să-și educe copiii în Legea Domnului. În Noul Testament, aflăm că Iosif și Maria investeau în micuțul Isus. În fiecare an făceau pelerinaj la Ierusalim, la marile sărbători evreiești. La 12 ani, Îl găsim pe adolescentul Isus în Templu, ascultând și întrebându-se cu învățătorii poporului. Acest lucru nu se datorează doar faptului că El era Fiul lui Dumnezeu, ci și ca urmare a faptului că cineva a investit în El. Apostolul Pavel este, și el, beneficiarul investiției cuiva. Încă de copil a fost dus și educat la Ierusalim, în școala lui Gamaliel, probabil unul din cei mai învățați oameni ai acelor timpuri, din Israel. La maturitate, Dumnezeu s-a folosit de el (Pavel) și de educația lui, bineînțeles, după o convertire autentică. Exemplele ar putea continua, dar aș vrea să ne gândim la noi, oamenii secolului 21. Ce înseamnă pentru noi ˝a investi˝? Ocazional, am lucrat, și am ajutat în lucrarea cu copii din biserică. Am observat că deși unii au 8, 9 sau 11 ani, încă nu știu să se roage; nici măcar ˝Tatăl Nostru˝ până la capăt. Unii nu au cunoștințe, minime, biblice, ce să mai zici ceva mai mult decât David și Goliat, sau Samson, nume de care, poate în multe cazuri au auzit în vreo predică sau pe la televizor. Mulți părinți nu-și fac timp să stea de vorbă cu copiii lor, să se roage cu ei, să le povestească, în funcție de vârstă, anumite istorioare biblice, să le explice pe înțelesul lor lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Preferă să-i educe ˝strada˝, televizorul și alți ˝sfătuitori˝ moderni. Nu degeaba mulți, când ajung la vârsta adolescenței sau majoratului, eșuează, pentru că nu au avut o bază solidă, o fundație pe care să-și clădească viața de om și de credincios. Nu demult, la timpul de rugăciune în biserică, un tânăr, vecin de scaun cu mine, născut, binecuvântat și crescut într-o biserică evanghelică, se chinuia din răsputeri să găsească textul anunțat. Era un pasaj din Ezra, dar în zadar. La ajutat până la urmă CUPRINSUL, dar era deja târziu, se încheiase citirea. Nu m-aș oftica dacă astfel de cazuri ar fi rarități, dar mă doare că sunt multe, enorm de multe.

Acuma, ca să fiu mai concret, cum am putea noi investi? Se merită oare?  Poate nu ai bani, dar cu siguranță poți bate pe umăr un copil sau adolescent și să-i spui: ˝Bravo băiete, ține-o tot așa și vei fi o binecuvântare!˝ Poate poți să dăruiești doar o muzicuță unuia care, deși are darul de-a o folosi, nu și-o permite. Poate, dacă poți mai  mult, o chitară sau altceva. Am auzit de cineva care s-a pocăit, atins fiind de gestul unui pastor care i-a dăruit un pachet de cafea. un pachet de cafea unui om pe care nu-l băga nimeni în seamă. Un lucru banal la prima vedere, dar nu sunt mulți oameni dispuși în ziua de azi să ofere din bunurile lor, fără a fi siguri că vor primi înapoi mai mult.

Înaintea lui Dumnezeu, investiția nu se cântărește în aur, nu se numără în bani și nu se măsoară în kilometri parcurși, ci de cele mai multe ori în iubire, efort, răbdare, pasiune, entuziasm, dorința de sacrificiu și multe altele de felul acesta.

Dumnezeu să ne ajute să investim în lucrurile cu-adevărat importante; răsplătirile și beneficiile sunt eterne.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s