Tatăl nostru…

Posted: 9 Februarie 2013 in Uncategorized

În pasajul de mai jos, Clyde Lee Herring descrie un gen de creștin: evlavios, supus și rugativ; tipic epocii postmoderne. De fapt, este un fel de dialog între rugător, și Cel căruia se roagă.

-˝Tatăl nostru care ești în ceruri!˝

-˝Da!˝

-˝Nu mă întrerupe! Mă rog.˝

-˝Dar M-ai chemat.˝

-˝Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN CERURI!˝

-˝Ei, vezi, M-ai chemat din nou.˝

-˝Ce-am făcut?˝

-˝M-ai chemat. Tu ai spus: ˝Tatăl nostru care ești în ceruri!˝ Ei bine, sunt aici. Ce probleme ai pe inimă?˝

-˝Nimic! Nu am de spus nimic. De fapt, știi, îmi spune-am rugăciunea pentru ziua de azi. În fiecare zi rostesc ˝TATĂL NOSTRU!˝ Mă face să mă simt bine – e ca și când te achiți de o datorie.˝

Întrebarea este: ˝Suntem noi conștienți de ceea ce ne rugăm, sau avem mai tot timpul aceleași rugăciuni, învățate pe de rost; poezii compuse demult și pe care nu le-am mai actualizat de ani buni? Rugăciuni mecanice, de la care nu mai așteptăm niciun răspuns ci doar le rostim așa, din obișnuință. Tare mă tem că asta este realitatea în multe cazuri.˝

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s