Reflecții despre Iad

Posted: 24 Februarie 2013 in Uncategorized

˝Iadul a dispărut și nimeni nu și-a dat seama.˝   Martin Marty-istoricul bisericii americane

˝Un articol din Newsweek spunea: ˝Astăzi, iadul este un cuvânt scris cu majusculă în teologie, un subiect prea banalizat pentru învățații serioși.˝

Admitem cu toții că iadul nu este un subiect plăcut. Necredincioșii refuză existența lui; majoritatea creștinilor îl ignoră. Chiar și cei mai conservatori adepți ai Bibliei păstrează tăcerea dintr-un sentiment de jenă. Iadul, mai mult decât orice altă doctrină biblică, pare să nu fie deloc în pas cu vremurile pe care le trăim .

Totuși, citim că la judecata finală, morții necredincioși din toate timpurile vor sta înaintea lui Dumnezeu ca să fie judecați: ˝Și moartea și locuința morților au fost aruncate în iazul de focOricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc˝ (Apocalipsa 20:14-15). Aceasta este doar una din descrierile iadului din Biblie. Ce să facem cu această învățătură?˝  Extras din cartea lui Erwin W. Lutzer- Prima ta clipă după moarte

Personal, pot să-i dau dreptate lui Lutzer. Atitudinea noastră, a creștinilor, față de doctrina iadului a suferit transformări majore în ultimii ani. O vedem ca pe o poveste desprinsă din filmele horror, și nu vedem iadul ca pe un loc real, veșnic unde miliarde de oameni, care au trăit de-a lungul miilor de ani pe pământ, își vor petrece eternitatea. Nu știu când și unde am auzit ultimă predică despre iad, dar citind în Scriptură și unele cărți dedicate acestui domeniu, mă îngrozesc de grozăvia care va să vină peste toți cei care refuză mântuirea prin jertfa Domnului Isus.

Dante a scris Infernul, un semn care trebuia citit la intrarea în iad și care portretizează învățătura biblică despre deznădejdea și abandonarea care vor fi acolo:

˝Eu sunt calea către cetatea de vai.

                                                           Eu sunt calea către un neam de oameni părăsiți.                                        

                                                           Eu sunt calea către veșnica durere.

                                                           Dreptatea divină Îl însuflețește pe Ziditorul meu

                                                           Am fost ridicat aici prin atotputernicie divină,

                                                           Dragostea de la începuturi și rațiunea supremă.

                                                          Numai pe acestea timpul nu le poate atinge

                                                          Ele au fost chemate în ființă înaintea mea,

                                                          Și dincolo de timp mă aflu acum.

                                                          Părăsiți orice speranță, voi, care intrați în iad!˝

Trist, dar adevărat. Acolo va fi diavolul și îngerii lui. Acolo vor fi toți aceia care s-au dedicat voluntar diavolului și i-au jurat credință veșnică. Toți aceia care au refuzat sacrificiu Fiului lui Dumnezeu, acolo vor petrece. Acolo va fi și cel care a produs materiale pornografice, dar și cel care s-a înfruptat din ele. Curvarii, homosexualii, pedofilii și toți cei care au abuzat de ființe lipsite de apărare își vor găsi acolo locuința veșnică. Acolo sunt criminalii celor nenăscuți, dar și a celora a căror suflare a fost oprită înainte de vreme. Tot acolo vor fi și cei care au trăit în minciuna, idolatrie; bârfa și clevetirea le-a fost un mod de viață, iar invidia o virtute. Cei cărora le-a fost frică să apuce pe calea trasată de Isus se vor trezi într-o zi basculați în flăcări veșnice. O, ce grozăvie, coșmar care nu va ținea o zi sau un an, ci o veșnicie, un infinit.

 După cum cele mai elevate cuvinte ale poeților nu pot descrie frumusețea Cerului, tot așa, nici condeiul meu nu poate ilustra grozăvia iadului. Nu există termeni de comparație aici, nici pentru una nici pentru cealaltă. Totuși,descrierile acestea vagi, ar trebui să trezească în noi un simț al responsabilității. Pentru a ajunge în Rai trebuie să faci ceva.  Pentru a ajunge în iad nu trebuie să faci nimic, absolut nimic.

  Alege să faci ceva, alege-l pe Dumnezeu. Cineva mi-a scris odată (un ateu convins): ˝Dacă acest Dumnezeu de care spui, va alege într-o zi să mă condamne la iad doar pentru faptul că am ales (rațional) să nu-L slujesc pe El, atunci pot să spun despre acest Dumnezeu că este unul imoral și lipsit de responsabilitate, iar nu unul milos și plin de dragoste, așa cum susțineți voi creștinii.˝

Unii oameni au luat, și iau în continuare în derâdere creștinismul cu ale lui ˝povești triste˝ despre foc și pucioasă. Alții sunt convinși o viață întreagă că trebuie să facă ceva pentru a evita asta, dar aleg nepăsarea: ˝Mâine; întotdeauna mâine!˝

Sir Francis Newport, omul care a ridiculizat o viață întreagă creștinismul, a rostit aceste cuvinte înfricoșătoare pe patul morții:

˝Oh, dacă aș putea sta deasupra focului care nu se stinge o mie de ani, ca să câștig trecere înaintea lui Dumnezeu, dar la sfârșit să fiu din nou cu El! Dar această dorință este zadarnică. Milioane și milioane de ani nu mă vor aduce mai aproape de sfârșitul chinului meu. Oh, veșnicie, veșnicie! Pentru totdeauna! Oh, cumplitele chinuri ale iadului!˝

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s