Să nu legi gura boului când treieră…

Posted: 30 Martie 2013 in Uncategorized

În urmă cu câteva săptămâni, am fost martor (virtual) al unui scandal dintr-o biserică locală din vestul țării, dar care s-a extins, datorită internetului, cam în toată lumea populată de români. Nu voi intra în amănunte, pentru că nu despre asta vreau să scriu, ci faptul că, la fel ca în orice scandal, la un moment dat ies la suprafață tot felul de lucruri, mai mult sau mai puțin adevărate. În cazul cu pricina, pastorului respectiv i se reproșa, printre altele, faptul că ani de zile a încasat bani, sub formă de salar, din două părți, în condițiile în care biserica pe care o păstorea știa că el este pastorul lor, plătit de ei și nu de ˝americani˝. Se vehiculau sume mari de bani, aproape 10 mii de dolari pe lună. Repet, nu mă interesează, dar mă gândesc unde am ajuns. Cred, și sunt convins pe baza Scripturilor, că cel care se dedică evangheliei ˝full-time˝, este nevoit să trăiască de aici, și Dumnezeu rânduiește că să fie așa, însă de multe ori se întâmplă că unii fac doar uz de aceasta, iar alții abuz.

De-a lungul anilor, am aflat din cărți, precum și din alte mărturii, că uneori lucrurile au stat și altfel, și unii evangheliști, pastori și lucrători, nu au beneficiat de acest drept de-a trăi din Evanghelie. Cea mai recentă carte pe care o citesc este ˝În lumina eternității˝, biografia marelui om al lui Dumnezeu, Leonard Ravenhill.  http://www.perlasuferintei.ro/carti/15La începutul carierei sale de evanghelist, Leonard a făcut parte dintr-un grup de predicatori itineranți, numiți ˝Trekkeri˝. Trekk este un cuvânt olandez, care înseamnă să mergi pe jos, o distanță mare, să străbați țara pe jos într-o lungă călătorie. Trekkerii erau un grup de tineri creștini care veneau din diferite contexte culturale, economice și religioase. Ei vedeau diferit problemele teologice secundare, dar aveau în comun lucrurile esențiale: O Biblie infailibilă și suficientă, domnia lui Isus Cristos ca singurul Răscumpărător, regenerarea prin Duhul Sfânt, îndreptățirea doar prin credință, necesitatea unei convertiri personale evanghelice, sfințenia vieții, puterea și botezul Duhului lui Dumnezeu.

Trekkerii trăiau o viață de credință, luând în considerare prețul pe care îl plăteau pentru urmarea lui Cristos. Urgența mesajului Evangheliei i-a determinat să străbată Anglia de mai multe ori în lung și-n lat, predicând pe unde mergeau. John Wesley și George Whitefield s-ar fi bucurat de viețile și mesajul lor. Ca și Stăpânul lor, mergeau și făceau bine, alergând cum se cuvine până la finalul călătoriei lor, trăind și murind în credință. Erau oameni plini de credință și de Duhul Sfânt, de care această lume nu a fost vrednică.

Lucrarea trekkerilor a fost viziunea lui Samuel Chadwick, director al colegiului Cliff din Anglia, și unul din modelele lui Ravenhill. Citiți cu atenție ce spune Chadwick cu privire la viziunea lui:

˝Viziunea este de a trimite grupuri de tineri plini de credință și de Duhul Sfânt pentru a-L predica pe Cristos mulțimilor de oameni nemântuiți, care nu sunt căutați de biserici. Nu vor primi niciun salariu, dar vor merge înainte după cum sunt călăuziți și vor trăi prin credință. Nu se vor face colecte, nu se vor cere semnături și nu se va cerși niciun favor. Vor călători din loc în loc pentru a predica, pentru a mărturisi și pentru a cânta pe străzi, în piețe, pe câmpuri și pe plaje, depinzând de Dumnezeu pentru toate lucrurile și dormind oriunde se găsește un adăpost.˝

Aceste lucruri se întâmplau pe la începutul anilor 1930. Oare cum s-au schimbat vremurile? Sau oamenii?! Tinerii aceștia necăsătoriți, angajați voluntar în această lucrare, străbăteau distanțe mari trăgând după ei un cărucior în care cărau lucrurile necesare vieții și lucrării lor, dedicați sută la sută lucrării Evangheliei și fără așteptări materiale. Ce am ajuns acum, la început de mileniu trei? Uneori mi-e rușine. Am ajuns să vindem și Vestea bună a nașterii Domnului Isus Cristos, pe bani mulți. https://alexpop7620.wordpress.com/2013/01/10/noi-va-aducem-o-veste-buna-dar-sa-stiti-ca-costa/

Foarte puțini mai sunt cei dispuși să facă ceva pentru Domnul pe gratis. De multe ori când chemi pe cineva să cânte la câte o evanghelizare, trebuie să negociezi dinainte prețul, altfel s-ar putea să ai dureri de cap și stomac, când va trebui să bagi mâna în buzunar, mai ales în cazul bisericilor mici, de la țară. Unii ˝misionari˝ vor să-și scoată, Duminica, pârleala pentru cele șase zile de somn și lenevie din cursul săptămânii. Este atâta de ușor să vinzi ceea ce ai primit în dar. Știu, și înțeleg, boul și calul are nevoie de nutreț, mașina de benzină, omul de hrană, dar abuzul este intolerabil. La începutul anului, biserica noastră a fost vizitată de un grup de frați și surori, care au cântat și predicat. Fac lucrul acesta în fiecare Duminică, în diferite biserici, fie de dimineață fie după amiază, însă fără nicio așteptare materială. Mâine vor veni din nou; Domnul să fie slăvit pentru astfel de oameni.

Am citit despre indulgențe, și sunt vrednici de condamnat cei care au făcut uz și abuz de ele, dar am ajuns să trăim vremuri în care Evanghelia prosperității îi împinge pe unii să apeleze la practici aproape asemănătoare celor uzate de romano-catolicismul Evului Mediu, și nu numai. Am găsit un astfel de clip, pe lângă multe altele: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=p7ItCxbvrlU

Unora li se va părea o frustrare, dar mă lupt de ceva timp cu o întrebare, și nu am reușit încă să-i găsesc răspunsul: ˝De ce găsim așa greu disponibilitate de a investi din timpul nostru, banii noștri, energia  noastră, et c., pentru lucrarea lui Dumnezeu, fără a aștepta să primim ceva în schimb?

 

Anunțuri
Comentarii
  1. Val spune:

    Sa.ti raspund la intrebarea ta macar in parte…unul din motive este si lispa de maturitate a credinciosilor in privinta asta.Daca faci lucrare cu suport financiar esti judecat ca o faci pt bani, nu esti spiritual si banii te fac sa ai „succes”; daca o faci pe banii tai esti judecat (de aceasi oameni) ca esti slab spiitual ca de ai fi ai vreo valoare ai avea si tu un sponsor macar care sa te sustina in lucrare. Stiu ca pt lucratorul „perfect’ imaturitatea altora n.ar trebui sa.l afecteze, dar pana la urma si lucratorul „perfect” trebuie sa traiasca si sa convietuiasca printre cei imaturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s