Păzitor peste poporul Domnului

Posted: 2 Aprilie 2013 in Uncategorized

In cartea lui Ezechiel cap. 3:16-21, Cuvantul Domnului spunea profetului: „16După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! 18Când voi zice celui rău: Vei muri negreşit!, dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mântui sufletul!
20Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!”
Este clar, din punct de vedere istoric, Cuvantul Domnului din versetele de mai sus era pentru atunci si acolo, adresat profetului Ezechiel. Daca apelam la principii însa, tot acest cuvant, este cat se poate de valabil si relevant pentru noi, credinciosii secolului 21, indiferent de nationalitatea sau confesiunea crestina din care facem parte. Fiecare credincios este chemat sa fie un profet al Domnului, unul care avertizeaza, mustra, incurajeaza, imbarbateaza, et c.
Suntem chemati uneori, dupa cum spunea odata Paul Washer, sa le stricam „petrecerea” oamenilor care traiesc in pacat, avertizandu-i de consecintele trairii lor, intentionate, departe de fata lui Dumnezeu. In urma cu cateva saptamani am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu cineva din familia mea, barbat care, desi o parte din adolescenta a petrecut-o in biserica, traieste o viata departe de Dumnezeu, si o face intentionat asa. Am evitat sa fiu agresiv sau prea insistent, dar totusi la un moment dat mi-a zis: „Nu mai incerca, lasa-ma, nu mai imi da predici si carti! De ce vrei sa mi le pui pe constiinta?”
Din pacate acesta este raspunsul primit de multi de la multi. Oamenii se tem, si teama lor este justificata, pentru ca stiu ca judecata lui Dumnezeu va fi aspra fata de cei care au avut cunostinta, dar nu au facut nimic in dreptul sufletului lor. Si totusi, suntem chemati sa nu tacem. Cu intelepciune, intelegere, respect si bunul simt, trebuie sa vorbim, sa avertizam, incurajam, indreptam si sa ridicam, altfel judecata lui Dumnezeu s-ar putea indrepta intr-o zi asupra noastra: am stiut voia lui Dumnezeu de a propovadui altora, dar nu am facut nimic. Am stat intr-o nepasare totala, multumindu-ne cu faptul ca noi suntem mantuiti, si in rest, „mila Domnului” fata de cei pierduti.

Aseara am avut o discutie cu cineva, membru in comitetul unei anumite biserici protestante, si printre altele imi spunea, cu privire la ultima evanghelizare pe care au avut-o in cadrul bisericii: „Vaișamar, m-am saturat, ne-au umplut biserica cu tigani. Au venit cu gramada sa ne manance sandviciurile si sa ne bea sucul. Astia nu vin sa se pocaiasca, iar daca mai continua asa, pana la urma ne dispare si plasma de pe perete.” M-am cutremurat de asemenea atitudine. Nu am putut sa-i mai spun decat atat: „Acelasi drept pe care il avem noi, „cei blonzi cu ochii albastrii”, la auzirea Evangheliei si la mantuire, il au si ei, oricine ar fi, chiar daca acuma vin si va mananca sandviciurile. Dumnezeu ii cheama la mantuire si pe ei, si daca vreti sa economisiti paine si salam, renuntati la a mai face mancare la astfel de intalniri, ori mergeti voi in cartierul lor si le predicati. Se ofera cineva?” Nu am primit niciun raspuns, si asta m-a facut sa inteleg totul: „Nu-i vrem cu noi!”
Ok, daca asa stau lucrurile, atunci ma tem ca intr-o zi Cineva nu va fi gata sa imparta cu noi Cerul. S-ar putea sa fim prea „nespalati si sa mirosim urat a transpiratie” pentru ca acel Cineva sa fie gata sa stea la masa cu noi.
Interesant, nu traim in comunitati sau cartiere de crestini, ci Dumnezeu a randuit ca sa fim, noi pocaitii, imprastiati prin diferite cartiere, strazi, et c. In unele localitati, aproape ca nu-i strada unde sa nu locuiasca vreo familie de pocaiti. Acesta este un scop bine definit din partea lui Dumnezeu, deloc la intamplare: „Suntem prorocii Domnului, acolo? Sau se poate spune despre noi orice altceva, numai faptul ca am fi pocaiti nu.”
Pentru „cei blonzi si cu ochii albastri”, Cuvantul Domnului rasuna:
„Daca nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!” Și nu-i deloc de glumit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s