Arhivă pentru Iunie, 2013

Anunțuri

Personal, nu cred că mărul are de-a face cu ˝păcatul originar˝, dar el poate fi folosit în nenumărate feluri și domenii. Noi ne-am săturat să le producem, îngriji, recolta și mânca, și ne-am apucat să facem altceva cu ele: o formă de artă, dacă se poate numi așa:).Las imaginile să vorbească de la sine. SONY DSCDSC_0399DSC_0386DSC_0407Apfelkorso 2001100_0221

indexÎn timp ce patriarhul Iacov, în ultimele zile ale călătoriei sale terestre, își binecuvânta (profetic) copiii, face o paranteză, între Dan și Gad, și spune (Geneza 49:18): ˝În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!˝
Imagini de felul acesta găsim deseori în Scriptură, printre oamenii lui Dumnezeu, fie în momente de necaz, disperare sau tristețe, fie în clipe de bucurie, pace și prosperitate, și poate că cel mai relevant caz în acest context este Împăratul David.
Meditând la subiectul acesta, al nădejdii în Domnul, am ajuns la concluzia că într-adevăr, este ferice de ce-i ce-și pun nădejdea în Domnul, în toate circumstanțele vieții. Cei cu adevărat credincioși nu au, oricum, nicio altă alternativă plauzibilă. Dar, oare, cei care nu-L au pe El, în ce mai pot nădăjdui? În cine este speranța lor? Un prieten de-al meu, pastor într-o biserică baptistă în Oltenia, povestea că atunci când era copil, își însoțea deseori bunicul, fiind clopotarul bisericii ortodoxe din localitate, prin casele oamenilor. Când cineva trăgea să moară, obiceiul era să i se ducă repede lumânare aprinsă și alte cele, legate de muribunzi. Copilul observa de multe ori că unii oameni chinuiau cumplit în ultimele clipe, și nu neapărat din punct de vedere fizic, cat din cel sufletesc: țipau de groază, bolboroseau și agonizau înainte de a respira pentru ultima oară. Interesant a fost însă atunci când, tot copil fiind, a auzit pe cineva pe stradă strigând că vecina cutare moare. Era o ˝pocăită˝ în vârstă, iar cum Ionel era deja obișnuit cu morții, a dat buzna în casa femeii ( de data asta fără bunicul și fără lumânare), și surprinderea lui a fost foarte mare în fața scenei care i se așternea în înaintea ochilor. Dacă cei la care le ducea lumina, treceau greu ˝pe țărmul celălalt˝, iată că de această dată, o femeie simplă, cu o religie ciudată prin părțile locului, cu o bucurie ieșită din comun pe față, cu o liniște de invidiat, fără țipete și agonie, închide ochii și își dă ultima suflare, încredințându-și sufletul în mâna Celui pe care L-a slujit. Toate acestea l-au marcat profund pe prietenul meu, iar ani de zile mai târziu a înțeles ce se întâmpla de fapt.
Locuiesc și lucrez o bună parte din an într-o țară europeană foarte dezvoltată din punct de vedere economic și social, dar pe plan spiritual și moral lucrurile stau tocmai invers. Rata sinuciderilor este una dintre cele mai mari din Europa (și chiar din lume), divorțul afectează tot al doilea cuplu, iar concubinajul este un mod normal de a trăi. Oamenii aceștia sunt atât de creștini, atât de botezați și de confirmați (în religia Romano-catolică), încât nici nu știu ce este Dumnezeu (dacă până la urmă există vreunul), nici nu știu pentru ce mai merg la biserică (care mai merg), și nu își pot imagina că după moarte mai poate exista ceva (în cel mai rău caz te mănâncă viermii, și asta-i scârbos, spun unii din ei). În ceea ce privește nădejdea în Dumnezeu, la care mă refeream la început, șansele de a vedea ceva sunt mici de tot. Citesc regulat ziarul și nu pot să nu observ rubrica necrolog. Întinsă pe multe pagini, cu poze mari și litere de-o șchioapă, familia anunță, cu durere în suflet, plecarea neașteptată (la 85 de ani!!!) a celui drag: soț, tată, bunic, etc. Cine moare la 60 de ani, este considerat a fi murit prematur, iar în cazul tinerilor tragedia este și mai mare. Înțeleg durerea din suflet și tragedia (tatăl meu a murit când eu aveam vârsta de 14 ani) celor care rămân, dar mai mult mă doare pentru soarta celor plecați. Singurul lucru care îi preocupă pe cei mai mulți cu privire la ziua morții, este să economisească bani destui pentru cheltuielile de înmormântare (să nu fie împovărată familia cu toate acestea), și să se asigure că se va scrie despre ei, cu litere mari și groase, la necrolog, în ziarul local.
Un vecin de-al meu a fost diagnosticat la începutul anului cu cancer la plămâni. Omul nu a fumat, nu a consumat alcool peste ˝măsură˝, nu a lucrat într-un mediu neapărat toxic, și totuși…s-a îmbolnăvit (la 50 de ani).
În urma tratamentului, a șederilor îndelungate prin spital, omul a ajuns o epavă, aproape la jumătatea greutății normale, pe care o avea înainte. În mod normal te-ai aștepta ca astfel de oameni să fie preocupați de sufletul lor, dar este exact invers. Cred că singura lui preocupare este, că dacă nu va supraviețui, să trăiască din plin ultimele luni pe care le mai are. A făcut mari investiții la propria casă (probabil ca niciodată înainte), și dacă până acuma conducea o autoutilitară veche, acuma și-a cumpărat BMW, și nu orice fel, ci unul aproape nou, decapotabil. Probabil că omul nu vrea să lase niciun ban în urma sa, de ceea se chinuie să-i cheltuie pe toți. Nu sunt adeptul părerii că trebuie să te zbați din răsputeri să lași ceva în urmă (fiecare lasă ce poate, dacă se poate), dar mă macină gândul la ceea ce am trimis înainte, la ceea ce s-a scris în dreptul meu în Marea Carte. Cred că indiferent dacă-ți pasă sau nu, ceva tot se scrie acolo, dar ce???
Biblia ne învață să trăim cu nădejdea în Dumnezeu. Pentru fiecare va veni, mai devreme sau mai târziu, ziua, și nu contează dacă se va scrie la necrolog despre noi, dacă vom fi puși într-un sicriu scump și vom fi însoțiți de fanfară, când vom pleca. În timp ce un angajat de la primărie ne va completa certificatul de deces iar familia se va îngriji de înmormântare, iadul sau cerul va mai fi câștigat un cetățean.
Aceasta este întrebarea care ar trebui să ne macine pe noi: ˝Cum mă pregătesc pentru acel timp? Trăiesc ca și cum Domnul este singura mea nădejde, sau am eu alte nădejdi, mai mărețe?˝
˝Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare zicând…˝ spunea profetul Ieremia.

Câtă diferență! Pentru unii, motiv de-a defila în fața oglinzilor, paradă cu haine albe, tort etajat, lux și porumbei imaculați, iar pentru alții, simplitate, copcă și ape cu temperatura de sub -0 grade Celsius, toate însă cu un scop. Sau…poate nu. Redau cuvintele unui comentator (Traian) de pe un anumit blog, legat de subiect:
“Pastoritza” imbracata in roba verzuie , care o “boteaza” pe domnisoara blonda gatita ca de bal , este chiar sora celebrului pastor american multimilionar JOEL OSTEEN din Houston TX. unul din marii reprezentanti ai ereziei ” Word of Faith” . Teologia acestuia sunt doctrinele New Age imbracate in limbaj crestin . Pentru prezentatoarea clipului , tot blonda , botezul pare sa simbolizeze doar un angajament pentru a trai o viata MAI BUNA !

La asta as zice : WRETCHED !

In contrast cu botezul in apa incalzita din “piscina americana” in fustitza alba ca de bal , promovata de afacerile “spirituale” ale familiei OSTEEN care vestesc o “evanghelie” centrata pe sine , avem un botez evanghelic de data asta , in inghetata Rusie . Iata ce spune in acest clip un candidat de botez evanghelic din Rusia :
” Am intrat in apa botezului ( inghetzata) avand in minte rugaciunea : Mor pentru viata pacatoasa si vreau sa te slujesc Isuse !!! avand un incredibil sentiment de bucurie care va sta cu mine pana in ultima zi a vietii mele ! ”

La asta as zice : AMIN frate rus !

˝El (Isus) a spus și pilda aceasta: ˝Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. Atunci a zis vierului: ˝Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?˝
˝Doamne˝, i-a răspuns vierul, ˝mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.˝ (Luca 13:6-9)

În pilda relatată mai sus, este vorba de un pom fructifer. Putea să fie orice, dar Domnul Isus folosește, poate aleatoriu, imaginea smochinului. Pentru noi poate fi orice alt pom fructifer, specific nouă românilor. După cum cunoaștem toți, deși un pom nu trebuie să fie lipsit de frunze, nicăieri prezența frunzelor nu garantează existența rodului.
Lucrez în domeniu pomicol și, din practică, știu că nu toți pomii care fac frunze fac și rod, dar întotdeauna cei care fac rod au neapărat și frunze. Cei care nu aduc rod au cele mai frumoase și mai dezvoltate frunze, pentru că, în lipsa rodului, toate mineralele care le absoarbe pomul din pământ se canalizează înspre frunze, iar cel care aduce rod, va dezvolta frunze mai slabe, care abia pe parcurs se vor dezvolta, dar niciodată nu vor avea aspectul celor care se ˝odihnesc˝. Sunt unele sortimente de pomi, în special merii, despre care se spune că ˝alternează˝; adică un an aduc rod, iar celălalt an foarte puțin sau deloc.
Se pare că așa este de multe ori și cu noi, oamenii. Uneori producem atâtea frunze frumoase: vorbe, laude, implicări (de ochii lumii), ne trâmbițăm facerile de bine, predicăm dar nu trăim și practic, cântăm, pentru că a devenit o rutină deja, et c., încât îi punem în umbră pe cei care, deși tăcuți, aduc mult rod: în anonimat, în odăiță, să nu știe stânga ce face dreapta, o vorbă simplă dar spusă la vremea potrivită, și multe alte lucruri de genul acesta. Aceștia sunt ˝smochinii lui Dumnezeu˝. Unei albine nu-i pasă dacă cineva îi face reclamă, niciodată nu se va opri să facă o poză care să apară pe prima pagină a ziarului sau să fie aplaudată de la amvoane. Pe ea nici nu o interesează dacă cineva o admiră pentru cea ce face, și nici nu așteaptă răsplată, ci își epuizează viața pentru cauza care a fost creată. Pomul care aduce rod, este îngrijit, și va aduce și mai mult; cel care nu aduce, poți să-i dai orice și oricât, degeaba. Pomii neroditori sunt doar frumoși și plini de sevă, ocupând pământul degeaba, atât.
Dumnezeu are așteptări de la fiecare din noi, după capacitățile cu care am fost înzestrați; niciodată nu ni se va cere mai mult, dar ni se va cere să aducem rod bogat.
Pomul se cunoaște după rod iar omul după caracterul lui și după ceea ce produce acest caracter. Într-un creștin născut din nou, Dumnezeu a investit mult, de aceea așteptările sunt mari, pe măsura investiției.

˝Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.˝ (1Ioan 2:6)

Citatul zilei

Posted: 6 Iunie 2013 in Uncategorized

˝Doamne, dacă nimic altceva nu va putea să mă despartă de păcatele mele, trimite-mi astfel de dureri și nenorociri chinuitoare ca să mă trezească din adormirile mele lumești. Întotdeauna este mai bine să fiu viu pentru Tine, indiferent de unealta care mă aduce la viață. Mă cutremur în timp ce scriu pentru că, oh! peste tot văd ocazii prea potrivite pentru dureri chinuitoare.˝
Robert Murray McCheyne