Arhivă pentru Noiembrie, 2013

Citatul zilei

Posted: 27 Noiembrie 2013 in Uncategorized

„Preocuparea noastră zilnică nu ar trebui să fie aceea de a ne pregăti pentru ultimii ani din viață, ci pentru ultima zi din viață. Cum vom fi găsiți atunci?”.
                             Anonim

Al Martin – un mesaj tranșant

Posted: 26 Noiembrie 2013 in Uncategorized

Astăzi, de dimineață, aveam nevoie de un instalator. Am sunat, însă în zadar, omul avea liber: „Sărbătoarea intrării Maicii Domnului în biserică.” Habar n-aveam. De fapt nici nu conta asta. Unii zic că nu-i bine să lucrezi nimic; îți poate muri ceva în grajd. M-am riscat, că n-am nimic în grajd :).
Nu știu de unde atâtea sărbători în poporul român, dar știu una: „ne place la nebunie să avem multe zile în care să nu facem nimic, și-atunci am inventat tot felul de sfinți care intră, și ies din biserică, Paraschive și Sânziene, et c.
Toți sunt onorați cu mare fast, dar întrebarea, logică, se pune: „unde-i Dumnezeu în toate acestea?”
Nicăieri! El n-are de-a face cu așa ceva.
Nu știu când a intrat Maica Domnului în biserică, sau când a ieșit. Cert este că ea făcea parte din Biserică. A fost acolo de la început, și printre primii- mai bine de o sută de anonimi, anonimi ai Domnului care cu siguranță ar prefera să rămână așa decât numele lor să fie scrise cu roșu în niște calendare, ai căror proprietari să nu lucreze în zilele dedicate lor, din cauza fricii de a nu le muri ceva în grajd.
Unde-am ajuns popor cre(ș)tin?!
De fapt, greșesc; doar unora li se pare că am fii „creștini încă de pe vremea lui Decebal.”

Citatul zilei

Posted: 20 Noiembrie 2013 in Uncategorized

„Dacă omul nu a fost creat pentru Dumnezeu, de ce este el fericit doar în Dumnezeu?”

Blaise Pascal

De-a lungul existentei omenirii, una dintre dorintele, naturale, cu care se naste omul este aceea de a trāi. Mai bine sau mai rāu; mai bogat sau mai sārac, dar sā trāiesti. Sunt cazuri de oameni disperati, bolnavi în fazā terminalā, et c, care într-un moment de slābiciune si-ar dori sā scape de povara care-i apasā, fie si prin moarte, unii chiar materializándu-si dorinta nefireascā, luându-si viata.
 

În ultimul timp, în Vest, miscārile „Pro moarte asistatā ” (prin eutanasiere)  câstigā teren, din cauzā cā multi oameni trāiesc cu teamā în asteptarea zilei de mâine, a bolii, bātrânetii si neputintei, dar în general, oamenii doresc sā trāiascā.

Chiar si înaintasii nostri, si-au dat viata în rāzboaie nu din dorinta de a muri ci tocmai pentru ca urmasii lor sā trāiascā mai bine. La fel, un animal sālbatic, o pasāre, sau chiar si o râmā, nu vrea sā moarā, ci fuge atunci când simte cā viata îi este pusā în pericol.
Si totusi, Biblia spune cā va veni o vreme în istoria viitoare în care oamenii îsi vor dori cu-adevárat sā moarā, iar moartea va fugi de ei.

„15Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. 16Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; 17căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” Apocalipsa 6:15-17

„6În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” Apocalipsa 9:6

Refuzul Mortii de a-si îndeplini misiunea pentru care ea existā, de fapt, este momentul inaugurārii unei noi perioade, fārā precedent în istorie, si-anume revārsarea mâniei divine asupra unei lumi corupte, nelgiuite si care trāieste ca si cum Dumnezeu nu ar exista. Vine ziua socotelilor si multi dintre cei care vor trāi atunci îsi vor fi dorit ca sā fi avut o altfel de atitudine cu privire la avertismentele Scripturii, însā remuscārile nu vor mai avea niciun rost. Ferice de omul care Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. Pentru el, a trāi este Cristos, iar a muri, un câstig.
Slāvit sa fie Domnul!

Nu stiu de cine sā-mi fie milā mai tare, de ”profetul” insusi, sau de ceata asta mare de nestiutori?
In gluma sau in serios, orice ministru de finante si-ar dori sa afle reteta magica prin care sa-si poata convinge platitorii de taxe sa fie macar (aproape) la fel de darnici, precum sarmanii astia de ”crestini”, manipulati de un ”terchea-berchea” ( vorba bunicului meu); de „cel mai educat pastor din Zimbabwe”, cu diplome cumparate pe bani câstigati de la „pacea domnului”; un „înger” atât de curat încât nu atinge microfonul cu mâna goalā, iar atunci când predicā are nevoie de o duzinā de gārzi de corp pentru a-i fi în preajmā.
Dacā Benny Hinn are nevoie, pentru „lucrare”, de avion privat, tipul āsta îngrijeste de necesitātile familiei, cumpārându-si Lamborgini de 1 milion $.
Iuda Iscarioteanul s-ar simti frustrat. I-ar curge ochii privindu-i pe acesti tipi care māturā banii în grāmezi în fata amvonului. El a fācut-o doar pentru treizeci de arginti. Vai! Vai!