Arhivă pentru Decembrie, 2014

Rugăciune în limbi pe Facebook?!

Posted: 26 Decembrie 2014 in Uncategorized

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/c57/32994392/files/2014/12/img_05081.jpg

Anunțuri

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/c57/32994392/files/2014/12/img_0423.jpg

În loc de cuvinte, o poză

Posted: 18 Decembrie 2014 in Uncategorized

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/c57/32994392/files/2014/12/img_0338.jpg

Citatul zilei

Posted: 7 Decembrie 2014 in Uncategorized

„Evanghelia prosperității este versiunea creștină a wrestlingului profesionist: știi că este fals, dar, cu toate acestea, este valoros ca divertisment.” Stan Jantz

Rick Warren este pastorul unei megabiserici din California și este cunoscut publicului român prin cartea Viața condusă de scopuri. A intrat intens în atenția publică odată cu sinuciderea fiului său, dar și datorită apropierii nedisimulate față de Vatican. Recent, Warren a fost invitat să participe la o conferință interconfesională găzduită de statul papal, unde a ținut un discurs despre importanța familiei tradiționale.

De fapt, nu este singurul lider neoprotestant care este în relații cordiale cu papa Francisc. Opinia publică din mediul religios este deja obișnuită cu tatonările repetate din spațiul ecumenic, intensificate odată cu pontificatul lui Francisc. Din acest punct de vedere, nu ar fi nimic neobișnuit. Surpriza vine din faptul că declarații în favoarea unirii sunt făcute fără eschive din partea unor lideri proeminenți ai creștinismului evanghelic. Rick Warren este unul dintre aceștia. Într-o declarație video (înregistrată de Catholic News Service), el le-a solicitat creștinilor protestanți să se unească cu Biserica Catolică.

Invitație la prăbușirea barierelor
În aprecierea pastorului american, relațiile de apropiere cu catolicii sunt justificate prin faptul că există mai multe lucruri în comun decât „cele care ne despart”. Din punctul său de vedere, există o platformă comună, „o viziune ecumenică”, atât pentru catolici, cât și pentru protestanți. Este vorba de a acționa împreună pentru apărarea „sanctității vieții, a relațiilor sexuale și a căsătoriei”, susține Warren, citat de christiannews. În ceea ce privește elementele de ordin teologic, „cu toții credem în Trinitate, în Biblie, în înviere, în mântuirea prin Iisus Christos. Acestea sunt chestiunile importante”, insistă pastorul american.

Cât despre existența unor obstacole dogmatice „aproape” insurmontabile, Warren consideră că este greșit înțeleasă practicarea închinării și mijlocirii la Fecioara Maria și la alți sfinți ai religiei catolice. „Uneori, protestanții cred că cei din religia catolică se închină Mariei ca și când ea este un alt Dumnezeu, dar nu despre asta este vorba în doctrina catolică. Oamenii se întreabă ce este cu toți acești sfinți și de ce se închină catolicii la ei, dar când înțelegem ce au însemnat ei, atunci totul capătă un nou sens, pe care îl avem în comun cu romano-catolicii”.

Echipa lui Christos
Pentru o persoană educată în cultura protestantă, mesajele lui Warren sunt provocatoare, fiindcă încearcă să minimalizeze existența unor aspecte importante care țin nu atât de mult de forma religioasă, cât de esența mântuirii. Pentru Warren, chiar și acele diferențe care există pot fi depășite prin concentrarea atenției pe un singur aspect teologic: Iisus Christos. „Sigur, încă există diferențe reale – nu există îndoială cu privire la acest lucru, dar cel mai important este că, dacă Îl iubim pe Iisus, suntem în aceeași echipă”, a continuat pastorul american.

Unitatea pe care el o percepe este una de substanță. Nu forma unității primează, ci scopul ei. „Unitatea pe care o văd realizată nu este o unitate structurală, ci o unitate de misiune.” În sinteză, abordarea lui Warren simplifică foarte mult problema disputelor care există între teologia catolică și cea protestantă. Pentru pastorul evanghelic, diferențele pot fi micşorate printr-un apel la sentimente, nu și la principiile Scripturii. Cu alte cuvinte, dacă există dragoste, restul sunt doar detalii. Viziunea sa este provocatoare, dar nu se bucură de prea multă simpatie nici în propria tabără.

Vaticanul nu are prieteni peste tot
Chiar dacă strategia lui Francisc de refacere a unității creștine se bucură de interes public și marchează o deschidere fără precedent în spațiul creștin și necreștin, nu toată lumea este entuziasmată de pașii fermi pe care Vaticanul îi face în acest demers. Iar cei care au intrat în acest joc nu sunt mereu elogiați.

Astfel, comentariile lui Warren i-au îngrijorat pe unii lideri creștini, așa cum este Matt Slick, de la Christian Apologetics and Research Ministry. El a contrazis abordarea lui Warren, fără să nege experiența creștină autentică pe care orice creștin o poate avea indiferent de crezul său teologic. Există însă o problemă, iar aceasta constă în faptul că „Biserica Romano-Catolică are o învățătură falsă în ce privește închinarea la mama lui Iisus, Maria, și în ce privește mântuirea”. Apologetul american a insistat asupra acestor diferențe menționând că „Toți credem în mântuire, dar catolicii resping ideea de a fi mântuiţi doar prin Hristos. În schimb, au alte învățături, și anume că faptele bune și alte lucruri sunt necesare pentru mântuire.”

Slick îl acuză pe Warren că, prin declarațiile sale, și-a compromis calitatea de pastor protestant și ceea ce a făcut „nu ar trebui niciodată făcut de vreun pastor protestant care ia în serios Biblia. Trebuie să concluzionăm că domnul Warren nu ia Cuvântul lui Dumnezeu în serios și nu înțelege învățăturile nimicitoare ale romano-catolicismului în ceea ce privește mântuirea.”

Un viitor descifrabil
Dincolo de atitudinile polarizante față de inițiativele ecumenice, se poate anticipa că tatonările interreligioase vor lua amploare și se va creiona o formă de unitate creștină în numele unor elemente comune. Pe de altă parte, este posibilă configurarea unei mișcări intense de rezistență și protest.

Este dificil de precizat în acest moment care dintre cele două direcții este benefică. Pe de o parte, există probleme majore globale ale căror rezolvare necesită o abordare unitară, iar creștinismul trebuie să dea un răspuns adecvat. Pe de altă parte, există suficiente temeri față de o posibilă ștergere a identității proprii sub valul ecumenic. Este ușor de anticipat că aceste două poziționări vor marca istoria religioasă a anilor care urmează.

Dacă este luată în considerare o declarație mai veche a lui Warren, se poate deduce posibila acuzație adusă la adresa celor care nu se vor încolona în marșul ecumenic. Warren nu a avut rezerve să prezică faptul că fundamentalismul constituie cel mai mare obstacol pentru armonia lumii, fiind cea mai mare amenințare pentru secolul al XXI-lea. „Fundamentalismul islamic, fundamentalismul creștin, fundamentalismul iudaic, fundamentalismul secular – toate sunt motivate de teamă. Teama unuia față de celălalt.”

Pe fond, este posibil să aibă dreptate. Fundamentalismul a demonstrat că este generator de probleme. Însă cine definește termenul și unde este limita? Nu este exclus ca acuzația de fundamentalism la adresa oponenților, împletită cu promovarea unei religii ce accentuează componenta sentimentală, să constituie formula de succes al unui viitor ecumenic ale cărui repere majore pot fi deja întrezărite.

Sursa: Semnele Timpului

Foc Străin

Posted: 4 Decembrie 2014 in Uncategorized

image

Astăzi am început să citesc cartea Foc Străin, scrisă de John MacArthur. Nu am de gînd să-i fac o recenzie (au făcut-o alții), ci vreau doar să o recomand și altora. În vremuri în care tot mai mulți creștini aleargă după experiențe spirituale, semne și minuni, et c., cred că este necesară o asemenea carte. Mai jos, redau doar un citat de la pagina 13: „Adevăratul Duh Sfînt nu este un curent electizant de energie extatică, o bîlbîială stupidă de vorbire irațională sau un „djinn” cosmic care împlinește nediscriminatoriu dorințele egoiste de sănătate și bogăție. Adevăratul Duh al lui Dumnezeu nu face poporul lui Dumnezeu să latre precum cîinii sau să rîdă precum hienele; El nu-i trîntește la pămînt pe spate într-o uimire inconștientă; El nu-i incită să se închine în moduri haotice și incontrolabile; și, cu siguranță, El nu-și împlinește lucrarea Împărăției Sale prin profeți falși, prin vindecători înșelători și prin tele-evangheliști șarlatani. Prin inventarea unui Duh Sfînt al imaginațiilor idolatre, mișcarea carismatică contemporană oferă foc străin care a produs o pagubă imensă Trupului lui Cristos. Pretinzînd focalizarea asupra celei de-a treia Persoane a Trinității, ea, de fapt, i-a profanat Numele și i-a denigrat adevărata lucrare.”