Arhivă pentru Ianuarie, 2015

Săptămâna ateilor

Posted: 24 Ianuarie 2015 in Uncategorized

Scriu cu strângere de inimă următoarele rânduri. Săptămâna care tocmai se încheie a fost una nu tocmai bună; au murit doi bărbați pe care îi cunoșteam. Primul a fost profesorul soției mele, la liceu, iar al doilea i-a fost unchi. Au fost diferiți din multe pucte de vedere (educație, slujbă, comportament, et c.), însă amândoi au avut ceva în comun: au fost atei. Profesorul, nu-i de mirare, a absolvit școala vieții la comuniști – atei convinși, iar al doilea pur și simplu nu credea. În urmă cu patru ani, l-am invitat pe unchiul soției la o seară de evanghelizare în cadrul bisericii noastre. Nu m-a refuzat. Îmi datora niște bani, și probabil i-a fost rușine să zică NU. La urmă l-am întrebat cum i s-a părut. „Mi-a plăcut”, a zis el cu jumătate de gură. Mai târziu am aflat că de fapt nu i-a plăcut, și nici nu avea să mai vină vreodată. Și nici n-a mai venit. Ba, mai mult, soția lui s-a predat anul trecut Domnului, tot în cadrul unei evanghelizări din biserica noastră. A tolerat-o câteva luni, timp în care a participat la câteva ore de cateheză, iar la un moment dat, prin Octombrie a spus hotărât: „Gata, dacă te pocăiești divorțăm!” A avut câștig de cauză, soția rămânând departe de adunare. Tot atunci a mai spus un lucru, care s-a dovedit a fi până la urmă profetic: „Dacă anul viitor mor, te poți pocăi, treaba ta.” Anul viitor a venit dar el nu a prins decât trei săptămâni și câteva zile. Azi-dimineață i-a sunat ceasul, și a plecat, pentru eternitate.
Problema care mă macină acum nu-i dacă soția se va pocăi, ci faptul că el a plecat nemântuit; a avut ocazia cândva să o facă, dar a luat-o în derâdere. Profesorul a murit după multă luptă cu nemilosul cancer, el a avut ocazia să-și reanalizeze starea sufletului și a eternității, măcar acuma în ceas târziu. Nu știu dacă a făcut-o. Celui de-al doilea nu i s-a mai dat această șansă; a murit în somn (infarct), visând, probabil, frumos la apropiata zi în care se va pensiona.
Îmi pare rău pentru astfel de oameni. Îmi pare rău pentru eternitatea lor și pentru faptul că sunt condamnați să suporte o veșnicie întreagă consecințele propriilor alegeri dintr-o viață scurtă. Pentru ei nu mai am nimic de zis, nici măcar „Dumnezeu să-i ierte!”; asta nu mai schimbă cu nimic situația, însă pentru cei care încă mai respiră, deci trăiesc, am un sfat: „CĂUTAȚI PE DOMNUL CÂTĂ VREME SE POATE GĂSI, CHEMAȚI-L CÂTĂ VREME ESTE APROAPE!”

Anunțuri

Generația noastră a avut prilejul să dea aripi unor aspirații care, pentru milenii, au fost considerate fantezii: zborul cu un aparat mai greu decât aerul, călătoria sub mări, comunicațiile, descoperirile științifice, explorările și multe altele. Cei dinaintea noastră nu au îndrăznit nici măcar să viseze la unele dintre lucrurile devenite azi realitate.

Cine s-ar fi gândit la diviziunea atomului, la sonde spațiale sau computere personale? Dacă unor idei îndrăznețe le-au trebuit secole și milenii ca să ajungă realitate, timpul necesar pentru materializarea ideilor este acum din ce în ce mai scurt. De la o generație la alta, se petrec lucruri uimitoare. În cadrul aceleiași generații, au loc schimbări de neimaginat; mai nou de la an la an, de la lună la lună sau chiar zilnic asistăm la câte o lansare de produse de neimaginat nu cu mult timp în urmă.

Ce mesaj transmite spirala aceasta accelerată a cercetării, a cunoașterii și a realizării unor proiecte tot mai cutezătoare ale gândirii și aspirațiilor umane? Ce vrea să spună omul, de fapt? Nimic altceva decât că este în căutarea a ceva care a fost parte integrantă a sufletului lui, pe care însă l-a pierdut și care a lăsat urme de neînlocuit în conștiința lui. Nota generală care se desprinde din călătoria cercetării lui este că el nu merge la întâmplare, ci pare a avea linie și direcție în căutarea lui. În timp ce microscoapele se adâncesc în taina materiei, telescoapele se scufundă la distanțe cosmice și își odihnesc punctul de aplicație pe suprafețele aștrilor, planetelor, stelelor.

Mai nou, a apărut pe piață ideea turismului interplanetar. Deja se fac teste și se grăbește mult debutul acestei încercări de neînchipuit a omului – călătoria spre Lună, Marte etc. – în speranța că locurile acelea oferă un răspuns pentru sentimentul de lipsă și pentru semnele de întrebare ale omului.

Lumea de „dincolo”

Se pare însă că omul nu este prea convins de eficiența acestor călătorii în vederea rezolvării marii lui dileme, așa că, în paralel cu turismul interplanetar, se dezvoltă ultima treaptă imaginabilă a călătoriei și a căutării omului – ceea ce a intrat în limbajul curent sub numele de „turism ceresc”. (Probabil că au avut dreptate cei care au spus că oamenii de știință urcă muntele și, dincolo de vârf, îi întâlnesc pe teologi.) Este vorba de o serie de cărți și materiale în care diferite persoane care au intrat în moarte clinică sau pur și simplu care au avut diverse experiențe şi-au spus povestea în emisiuni radiofonice sau televizate, au scris cărți și au elaborat teorii. Piața aceasta este uriașă și numărul celor care cumpără astfel de lucruri este în continuă creștere. Este clar că tot ceea ce noi numim înaintarea științei și a cunoașterii, în general, nu a satisfăcut setea omului, care continuă să caute răspunsul în ultimul loc în care acesta ar putea fi găsit – în locurile cerești.

De fapt, el nu mai avea nevoie să facă acest ocol, în care continuă să fie prins și astăzi. Războaiele mondiale și degradarea morală fără precedent dovediseră cu toată puterea că știința, cultura, etica, morala, religia și politica s-au arătat neputincioase în fața barbariei fără precedent a omului. Asta s-a văzut clar, dar omul a ales să se întoarcă în pustia din care venea și să continue să caute răspunsul acolo. Acum îl caută în mărturiile născute din imaginație, boală, accidente sau diverse interese. Recent, America a suferit, în acest domeniu, o lovitură aproape fără precedent.

Tânărul Alex Malarkey a fost implicat, împreună cu tatăl lui, într-un accident foarte grav, în urma căruia avea să rămână tetraplegic. Timp de aproape două luni, a fost în comă, din care a ieșit miraculos, cu experiența unei călătorii celești pline de suspans și de fascinație.

Așa s-a născut cartea Băiatul care s-a întors din Rai, scrisă în principal de tatăl lui Alex, Kevin Malarkey, pe baza mărturiei „călătoriei“ fiului său. Cartea a găsit un public impresionant, format din oameni care vor neapărat să știe ce este „dincolo“ și care este perspectiva omenirii, a cărei viață se află în cumpănă. Cartea vorbeşte despre îngeri, despre Iisus, despre Satana, Rai și viața de dincolo, în general.

Elementul care dă credibilitate povestirii este faptul că băiatul, intrat în comă imediat după accident, povestește cu lux de amănunte fapte de la locul accidentului, imediat după producerea lui (coautorul, tatăl lui Kevin, nu a fost în „Rai“, dar a fost „pe pământ“ după accident!). Cartea s-a vândut până acum în 100.000 de exemplare și este declarată bestseller. În urma succesului din Statele Unite, multe alte edituri au preluat-o și a devenit renumită la nivel internațional. Vânzările au atins cifre astronomice – practic, nimeni nu poate contabiliza cu exactitate proporțiile afacerii – și perspectiva este încurajatoare.

Adevărul iese la iveală

Luna aceasta a intervenit elementul-surpriză care avea să deconspire nu o simplă carte, ci un întreg domeniu al turismului ceresc, cu agresorii și victimele lui. Tânărul Alex, care avea 6 ani când a „scris“ cartea Băiatul care s-a întors din Rai, are acum 17 ani. Și mai este ceva: spre deosebire de vremea când a povestit ce a „văzut“, acum el citeşte Biblia, pe care atunci nu o cunoștea defel. Iată-l aşezat la masa de scris și, cu greu, postând pe blogul Pulpit and Pen („Amvonul și condeiul”) următoarele:

Vă rog să mă iertați că o să fiu așa succint, dar limitările mele de ordin fizic mă fac să nu pot scrie mai mult.

Nu am murit. Nu am fost în Rai. Am spus că am fost în Rai fiindcă am crezut că voi câștiga atenția oamenilor. Când am spus lucrurile pe care am pretins că le-am trăit, nu citisem încă Biblia. Oamenii au profitat de aceste minciuni și continuă să o facă. Ei ar trebui să citească Biblia, care este îndestulătoare. Biblia este singurul izvor de adevăr. Orice altceva scris de om nu poate fi infailibil. Numai prin pocăința de păcatele tale și prin credința în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele tale (cu toate că El nu a avut niciun păcat), poți fi iertat, poți să pricepi despre Cer ceva mai mult decât este scris în Biblie… nu prin cele scrise de om.

Vreau ca întreaga lume să știe că Biblia este suficientă. Cei ce vând aceste materiale (cum ar fi povestea lui însuşi, n.a.) ar trebui chemați să se pocăiască și să creadă că Biblia este suficientă.

În Christos, Alex Malarkey.

Iar castelul de cărți de joc se prăbușește fără mult zgomot, deși vuietul căderii lui este asurzitor. Cu mâna la tâmplă, stai și te întrebi:

Organul superior care a avizat tipărirea cărții a știut adevărul cu privire la aceasta? „Da“, zic bloggerii, „de trei ani a știut și cu bună știință a lăsat mai departe cartea în circulație“. (Recent, mama lui Alex Malarkey a scris: „De cel puțin trei ani, eu și fiul meu, Alex, am spus adevărul și ne-am rugat de cei în drept să ne asculte cu privire la carte!“)
Care este poziția oficială a organizației responsabile cu promovarea cărților de „turism ceresc“ de tipul Băiatul care s-a întors din Rai? Astfel de cărți sunt condamnate şi discreditate, dar, în mod ciudat, se vând în număr mare în cadrul aceleiași organizații, fără niciun fel de cenzură.
Care a fost reacția editurii, după ce tânărul Alex Malarkey a declarat cartea o minciună? Editura a spus că retrage cartea imediat, dar, dacă te duci în librăriile ei, constați că nici măcar nu se știe de scandal și cartea se vinde în continuare fără probleme!
Se poate conta pe vreun fel de protecție a cumpărătorului? Da, pe discernământul cu care te-a înzestrat Dumnezeu și natura ta de om. (O familie povestește că a văzut DVD-ul cu copiii, dar aceștia, în loc să fie impresionați de „Rai“, au zis, după doar câteva secunde: „Băiatul ăsta minte!“)
Cum se explică numărul mare de cumpărători avizi? Explicațiile sunt diverse, așa cum sunt și motivele celor care au cumpărat și continuă să cumpere cartea. Unii sunt curioși, alții sunt răniți sufletește de pierderea celor dragi, toți la un loc sunt în necunoștință cu privire la ce spune Biblia pe acest subiect; unii sunt revoltați față de adevărul Scripturii, iar alții preferă să trăiască într-o lume ireală.
De ce sunt absorbite aproape instant de către edituri astfel de titluri și astfel de teme, în timp ce cărți adevărate și cu mare valoare etică și morală sunt sistematic evitate? Nu contează atât de mult ce conține o anumită carte, cine și în ce împrejurări a scris-o, cine semnează pentru adevărul celor relatate etc., ci câți bani aduce cartea și cât de repede poate fi vândută. (O doamnă care a scris o carte despre primii ei 10 ani ca misionară în Haiti încă nu a găsit un editor care să o publice, după câțiva ani buni de căutări. Așa ceva se vinde mult mai greu și aduce mult mai puțin profit decât Băiatul care s-a întors din Rai.)
Este adevărat că mama băiatului e în divorț sau că a divorțat de tatăl băiatului? Ea spune deschis că „nu“: „Vreau, de asemenea, să corectez o greșeală strigătoare la cer care a apărut în numeroase articole în ultimele zile: nu sunt divorțată de soțul meu și nici nu am de gând să divorţez. Kevin și cu mine suntem în continuare căsătoriți.“
Cum rămâne cu Alex? Bună întrebare. Se pare însă nu a fost pusă şi de cei care au publicat atunci cartea, şi nu o pun nici în prezent. El s-a maturizat, s-a privit în oglinda vieții și nu i-a plăcut ce a văzut. De aceea a spus fără ezitare: „Am mințit!“ Altfel spus: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.“[1]
Oricum, mărturisirea lui unilaterală este departe de a fi completă. Alături de el și înaintea lui, ar fi trebuit să apară părinții, editorii, organizația religioasă care a sponsorizat proiectul și mulți alții alături de ei. În plus, aceștia ar fi trebuit să-şi înceapă mărturisirea prin a-și cere iertare de la copil, apoi de la public, urmând să vină apoi la Dumnezeu și să ceară să li se ierte păcatul, dacă este cu putință! Oricum, mărturisirea lor se lasă încă așteptată. Ea trebuie să cuprindă simțămintele lor față de ceea ce este, în fapt, exploatarea unui copil rănit grav într-un accident (în alte cazuri fiind vorba chiar de exploatarea morții cuiva drag!). De asemenea, mărturisirea completă trebuie să cuprindă expresia feței celor care le vând oamenilor halucinațiile altor oameni și exploatează astfel buna lor credință. Cineva tot va veni și va face inventarul unei astfel de întreprinderi!

Ar fi naiv să aștepți pocăință de la cei care, cu bună știință, au făcut și continuă să facă acest rău imens. Pe ei, descoperirea adevărului nu face decât să-i deranjeze, dar nu să-i descurajeze. Personal, refuz să scuz vânzătorul ca să protejez cumpărătorul. Mă lupt să-i aduc și pe unul, și pe celălalt acolo unde am fost adus eu: în fața Marelui Medic.

Ce va fi cu cei care, într-o zi, vor constata că și-au zidit casa pe povestea băiatului sau a fetei care a venit înapoi din Cer? Mi-e teamă de ziua aceea, deși mă rog ca ea să vină în viața fiecăruia dintre noi. Oricum, oricât de dureroasă ar fi acea zi, cu cât ea vine mai repede, cu atât mai bine pentru noi, ca oameni, și pentru lumea în care trăim. Împărăția lui Dumnezeu nu se zidește pe imaginația sinceră sau nesinceră a cuiva sau pe produsul minților obosite de boală și roase de interese veroase, ci se zidește pe Stânca Veacurilor, Iisus Christos.

„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.“

Sursa: Semnele Timpului

Batjocoriți și batjocoritori

Posted: 20 Ianuarie 2015 in Uncategorized

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

„Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum să-i facă nodul”
– M. Eminescu

Omenirea în fața unui nou nod gordian !

În Franța, nu toți cei ce folosesc limba franceză o vorbesc ca francezii Republicii! Președintele Hollande (sic!) i-a chemat pe toți doritorii la un marș de solidaritate pentru apărarea valorilor Republicii seculare.

S-au dus toți ,,claie peste grămadă“, oameni și președinți din 40 de state ale lumii. A lipsit circumspect președintele Americii. Este pentru prima dată când m-am bucurat de poziția lui internațională. Yankeii nu sunt ,,Charlie” … Cel puțin, nu încă, asemenea lui Andrei Pleșu și a altor oameni însănătoșiți încă de bunul simț creștin.

Vezi articol original 831 de cuvinte mai mult

Lucruri neobișnuite

Posted: 15 Ianuarie 2015 in Uncategorized

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:46-48)

Este normal și natural să-i iubești pe cei ce te iubesc, te respectă și îți fac bine, dar este neobișnuit să-i iubești pe cei care te urăsc, te batjocoresc și poate de multe ori atentează la reputația ta.

Este normal și frumos să-ți inviți familia și pe cei apropiați la tine la o masă, dar este neobișnuit să-ți împarți pâinea cu un necăjit, să aduci în casa ta un om al nimănui și să-l tratezi ca pe unul apropiat ție, iar acesta nici măcar să nu-ți fie recunoscător.

Este cât se poate de normal ca dintr-un dulap plin de haine să iei tricoul sau pantalonii cei mai uzați și să-i dăruiești cuiva, dar este un lucru foarte neobișnuit ca atunci când ai doar două haine, una să o dai celui care are nevoie de ea.

Este foarte obișnuit ca să împrumuți bani prietenilor și cunoscuților tăi, dar este foarte neobișnuit ca să împrumuți celui care nu ești sigur că ți-i va mai aduce înapoi, sau mai mult, să împrumuți din nou pe cel de la care încă nu ți-ai recuperat împrumutul.

Este un lucru obișnuit să dăruiești pentru Dumnezeu din prisosul tău, dar este foarte neobișnuit să dai și ultimii doi bănuți care ți-au mai rămas să trăiești.

Ai un sentiment de superioritate atunci când cel care ți-a greșit vine și îți cere iertare, dar este foarte greu și neobișnuit ca tu să te „umilești” și să-ți ceri iertare celui pe care l-ai supărat; „scuză-mă”, nu înseamnă neapărat „te rog iartă-mă”, după cum „mersi” nu înseamnă întotdeauna „mulțumesc”.

Și lista asta cu lucruri neobișnuite ar putea fi lungă, însă cred că înainte de a o lungi, ar trebui să începem de undeva a împlini. Dumnezeu nu ne cere, neapărat, să facem lucruri mărețe, ci lucruri neobișnuite, acele lucruri spre care nu se îngrămădește nimeni. Lumea din zilele noastre funcționează pe principii pragmatice, însă în creștinismul autentic acestea nu sunt relevante. Fii un creștin practic, nu unul pragmatic!

Citatul zilei

Posted: 14 Ianuarie 2015 in Uncategorized

„Mor înainte de vreme; trupul meu va fi pus în țărână pentru a sluji de hrană viermilor. Iată soarta unui mare Napoleon! Ce diferență uriașa între tragedia mea și Împărăția veșnică a lui Isus, care este propovăduită, iubită, lăudată și răspândită în lumea întreagă!” (Napoleon)

Citatul zilei

Posted: 11 Ianuarie 2015 in Uncategorized

„În numele științei, proclam că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Simțul meu științific, care pune mare accent pe relația dintre cauză și efect, mă obligă să recunosc acest lucru. Închinarea mea își găsește împlinirea perfectă în El.” (Louis Pasteur – renumit medic și cercetător francez)