Săptămâna ateilor

Posted: 24 Ianuarie 2015 in Uncategorized

Scriu cu strângere de inimă următoarele rânduri. Săptămâna care tocmai se încheie a fost una nu tocmai bună; au murit doi bărbați pe care îi cunoșteam. Primul a fost profesorul soției mele, la liceu, iar al doilea i-a fost unchi. Au fost diferiți din multe pucte de vedere (educație, slujbă, comportament, et c.), însă amândoi au avut ceva în comun: au fost atei. Profesorul, nu-i de mirare, a absolvit școala vieții la comuniști – atei convinși, iar al doilea pur și simplu nu credea. În urmă cu patru ani, l-am invitat pe unchiul soției la o seară de evanghelizare în cadrul bisericii noastre. Nu m-a refuzat. Îmi datora niște bani, și probabil i-a fost rușine să zică NU. La urmă l-am întrebat cum i s-a părut. „Mi-a plăcut”, a zis el cu jumătate de gură. Mai târziu am aflat că de fapt nu i-a plăcut, și nici nu avea să mai vină vreodată. Și nici n-a mai venit. Ba, mai mult, soția lui s-a predat anul trecut Domnului, tot în cadrul unei evanghelizări din biserica noastră. A tolerat-o câteva luni, timp în care a participat la câteva ore de cateheză, iar la un moment dat, prin Octombrie a spus hotărât: „Gata, dacă te pocăiești divorțăm!” A avut câștig de cauză, soția rămânând departe de adunare. Tot atunci a mai spus un lucru, care s-a dovedit a fi până la urmă profetic: „Dacă anul viitor mor, te poți pocăi, treaba ta.” Anul viitor a venit dar el nu a prins decât trei săptămâni și câteva zile. Azi-dimineață i-a sunat ceasul, și a plecat, pentru eternitate.
Problema care mă macină acum nu-i dacă soția se va pocăi, ci faptul că el a plecat nemântuit; a avut ocazia cândva să o facă, dar a luat-o în derâdere. Profesorul a murit după multă luptă cu nemilosul cancer, el a avut ocazia să-și reanalizeze starea sufletului și a eternității, măcar acuma în ceas târziu. Nu știu dacă a făcut-o. Celui de-al doilea nu i s-a mai dat această șansă; a murit în somn (infarct), visând, probabil, frumos la apropiata zi în care se va pensiona.
Îmi pare rău pentru astfel de oameni. Îmi pare rău pentru eternitatea lor și pentru faptul că sunt condamnați să suporte o veșnicie întreagă consecințele propriilor alegeri dintr-o viață scurtă. Pentru ei nu mai am nimic de zis, nici măcar „Dumnezeu să-i ierte!”; asta nu mai schimbă cu nimic situația, însă pentru cei care încă mai respiră, deci trăiesc, am un sfat: „CĂUTAȚI PE DOMNUL CÂTĂ VREME SE POATE GĂSI, CHEMAȚI-L CÂTĂ VREME ESTE APROAPE!”

Anunțuri
Comentarii
  1. e un moment de reflexiune pentru oricine .in momente ca
    acestea orice om ,de la print la cersetor ,vede implinindu se cuvantul Domnului „veti muri negresit „(toti ne supunem acestei legi)in legatura cu aceasta Domnul are un cuvan foarte sugestiv”suntem ca un abur ,ca floarea ierbii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s