Arhivă pentru Mai, 2015

Ciumă, și una și alta

Posted: 23 Mai 2015 in Uncategorized

Două forme, extrem de agresive, de „ciumă” bântuie societatea modernă a anului 2015. Islamismul radical, reprezentat de IS (Statul Islamic), și homosexualitatea. Unul mai agresiv decât celălalt. Dacă Statul Islamic poate fi numit un fel de epidemia, a doua formă de ciumă a devenit de un timp încoace PANDEMIE. La început au vrut să fie recunoscuți de oameni ca „normali”. Mai târziu au organizat asociații și marșuri de protest pentru a întra în legalitate. Au primit-o și pe asta. Mai apoi le-a venit în minte că ar vrea să se și căsătorească. (Interesant, în timp ce tot mai puțină lume optează pentru căsătorie, apelând la relația de concubinaj, homosexualii nu se muțumesc cu asta; ei vor musai nuntă). Și asta s-a rezolvat cu ieșiri în stradă, agresiune, etc, și o mulțime de țări din lume recunosc căsătoriile gay. Acuma vor să aibă și copii, să-i adopte. Pot și asta, pentru că au devenit așa de normali încât noi, cei normali, am devenit anormalii.
În Irlanda, tără cunoscută ca fiind foarte conservatoare, politicienii au fost nevoiți să apeleze la referendum, populația să decidă prin vot dacă este pentru sau împotriva legalizării căsătoriilor gay. Au fost pentru, în număr foarte mare. Urmează România, și…tot așa mai departe.
Show-rile sunt ale lor, Eurovizionul este al lor, filmele sunt ale lor. Nouă, celor care nu suntem ca ei, ce ne-a mai rămas? „Azilele de nebuni”, ne vor zice în curând, arătându-ne cu degetul. Acolo este locul vostru, homofobilor!
Au ceva în comun cele două forme de ciumă? S-ar putea spună că da. Cel puțin trei:
Prima e că amândouă provin cam din același spațiu geografic. Una din Peninsula Arabiei, iar cealată puțin mai la nord, din Sodoma.
A doua este că se răspândesc cu viteza luminii, iar în al treilea rând, și cel mai important, este faptul că amândouă luptă împotriva lui Dumnezeu.
Pentru Islamiști, toți cei care nu avem religia lor suntem idolatri, și trebuie să ne convertim, sau ne paste moartea. Pentru homosexuali, toți cei care nu suntem ca ei, suntem homofobi, și dacă nu ne „convertim” vom suferi marginalizarea.
Decât Islam, mai bine moartea, și decât sodomit, mai bine marginalizarea, chiar excluderea din societatea asta. În Țoar mai este loc.

Anunțuri

„Șoapta” îți spune, discret, la ureche: „Doar un pahar! Doar o doză! Chiar crezi că-i asta o problemă?
Poate că contează prea puțin ce aș crede eu despre asta – de fapt, în unele circumstanțe, pentru unii nu prea a contat părerea mea, însă poate cuvintele unuia care le-a probat pe toate are o anumită doză de valoare. Ascultați cuvintele înțeleptului:

„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
Ale celor ce întârzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” (Proverbe 23:29-35)

Nu că încerc să fiu mai convingător, însă îmi aduc aminte că într-o fabulă (a lui Esop, dacă nu greșesc) scrie că un scorpion vroia să ajungă într-un anumit loc, la prietenii lui. În drumul său a dat peste un râu care-l împiedica să meargă mai departe. S-a gândit în fel și chip cum să facă, iar la urmă, pe când era gata să renunțe i-a venit o idee: s-a dus la o broscuță care se odihnea pe malul râului și i-a zis: „Rogu-te, n-ai vrea să mă treci și pe mine dincolo de râu, că eu nu știu să inot și mi-e frică să nu mă înec.” Broscuța, însă, fără să stea mult pe gânduri i-a răspuns: „Nu!” Dar de ce?”a întrebat-o cu o față pleoștită scorpionul. „Pentru că ești un scorpion, și mi-e frică că mă vei înțepa” a răspuns hotărătă broscuța. „Dar crezi că sunt așa de prost? Dacă te-aș înțepa, tu ai muri iar eu m-as îneca repede.” răspunse de îndată scorpionul.
„Bine,” murmură broscuța, „urcă-te pe spinarea mea.”
Zis și făcut. Scorpionul se afla în al nouălea cer de bucurie. Însă, când se apropiau cei doi de malul celălalt, scorpionul o înțepă pe biata broscuță. Ajunsă, cu ultimele puteri, pe mal, întoarse ochii spre scorpion și cu voacea tot mai înceată întrebă: „De ce?” „Pentru că sunt doar un scorpion!” răspunse satisfăcut mincinosul.
Tot așa, alcoolului nu-i pasă când poliția îți va suspenda permisul de conducere. Nu-i va păsa când te vei face de rușine înaintea oamenilor. Nu va avea nicio mustrare de conștiință când îți vei bate nevasta sau copiii. Iar dacă vei ajunge în închisoare din cauza lui, să știi că nu-i va fi milă de tine; nu va veni să te viziteze.
Iar atunci când vei întreba”De ce?” vei afla un singur răspuns: „Pentru că sunt doar alcool, și asta mi-e menirea!”

Presiunea anturajului

Posted: 14 Mai 2015 in Uncategorized

Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii, o duce rău.  (Proverbe 13:20)

Suntem responsabili pentru faptul cum ne alegem prietenii, sau ce fel de prieteni. Dumnezeu ne vrea oameni sfinți, să avem obiceiuri sfinte, dar întotdeauna aceste obiceiuri vor fi, mai mult sau mai puțin, influențate de cei din jurul nostru și, în special, de prietenii noștri cei mai apropiați.

Avraam era prietenul lui Dumnezeu și invers, Dumnezeu era prietenul lui Avraam. Chiar și Domnul Isus îi numește pe ucenici: PRIETENII LUI. Este imperativ ca într-o vreme ca aceasta să alergăm mai puțin după prietenia oamenilor, și mai mult după prietenia Domnului. De multe ori în momente grele prietenul te va părăsi, dar cel care va fi mereu alături de tine este Domnul Isus. El rămâne Dumnezeu, Mântuitor, Tată, Frate și Prieten de nădejde.  (Anonim)

image