Arhivă pentru Iulie, 2015

Zece plăgi a adus Dumnezeu peste Egipt. Nu ar fi fost nevoie de atâtea, dar pentru că inima lui Faraon nu ceda, Domnul agrava situația și fiecare plagă era mai greu de suportat decât cea de dinainte. Văzându-și neputința și starea nenorocită în care se găsea Egiptul, regele cerea îndurare și-l implora pe Moise să se roage pentru țara lui ca Iehova să-și retragă mâna, promițând totodată libertatea poporului evreu. Dar, deși Dumnezeu asculta rugăciunea robului Său, faraon se răzgândea repede și asta nu făcea decât să aducă următoarea urgie asupra țării sale, și fiecare nouă plagă era încă un lacăt pe inima împăratului.
În sfârșit, când și-a văzut propriul fiu, întâiul născut, mort, a renunțat: plecați! Dar despietrirea nu a ținut mult. Și-a revenit repede la starea de dinainte, urmărind poporul și incercând ca prin intermediul armatei să-l aducă înapoi la sclavie. I-a fost ultima împietrire; l-au mâncat peștii din Marea Roșie.
Biblia ne descrie multe situații în care oamenii au rămas împietriți, și chiar au murit așa. Chiar și în zilele din urmă va fi tot așa. Citim în Apocalipsa că în ultimele zile ale istoriei omenirii pe Terra oamenii vor fi la fel de impietriți ca și faraonul Egiptului. Citind gravitatea cu care Dumnezeu își va revărsa mânia peste o lume de nelegiuiți, te-ai aștepta ca ei să cedeze și să se pocăiască. Doar atât ar cere Dumnezeu, dar nu, nu pot să facă asta, ci din contră fiecare nouă urgie care lovește pământul este un motiv de împietrire.
Apocalipsa, cap. 16 descrie momentul în care pământul este lovit cu șapte urgii diferite, una mai distrugătoare decât cealaltă, însă rezultatul este același, ca în vremea Exodului: „împietrire”. Trei versete ne conving de lucrul acesta: „OAMENII AU HULIT PE DUMNEZEU ȘI NU S-AU POCĂIT.”
Tragic, dar adevărat. Împietrirea inimii se dovedește a fi mai rea decât moartea. Cel care rămâne împietrit până la moarte, va avea parte de o veșnicie grea, un iad din care nu va mai avea prilejul și posibilitatea să evadeze.

Anunțuri

ioan8

Homosexualitatea ca practica pagana

In societatea Greco-Romana a secolului I, homosexualitatea era una din practicile deviante ale paganilor. Nero era un homosexual notoriu. Dar devierile pagane nu se limitau numai la homosexualitate. Pedofilia, zoofilia, si necrofilia faceau parte din experimentarile societatii pagane a vremii. Cu mult inainte de Nero, renumitul filozof Socrate era homosexual. 

Peter Jones, cunoscutul expert in paganism din America arata ca homosexualitatea era parte din inchinarea la templele pagane. Multi stiu ca exista prostitutie ritualistica feminina la templele pagane, mai putini stiu ca la anumite temple erau si prostituati homosexuali. Pavel face o referinta la aceasta aratand ca unii homosexuali aveau rolul de barbat iar altii roluri de femeie: 

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii (Gr. malakos), nici sodomiţii (Gr. arsenokoitēs) nici hoţii, nici cei lacomi, nici…

Vezi articol original 942 de cuvinte mai mult