Arhivă pentru August, 2015

Sursă: Invazia Islamică???? Islamizarea Europei????

Recent, o studentă româncă se plângea, în spațiul virtual, de faptul că Occidentul L-a omorât pe Dumnezeu. Ba, mai mult, făcea apel, discret oarecum, tinerilor români din Diaspora să se întoarcă acasă.
Mă întreb, oare de ce ar trebui să fie așa? De ce să se întoarcă românii acasă? Și în România Dumnezeu este la fel de „mort”. Nu doar cei din Vest L-au omorât pe Creatorul, ci și bravul nostru popor, creștin din tată-n fiu, încă de pe vremea lui Decebal. Același secularism care face ravagii în Occident își face de cap și pe la noi; jucăm aceleași jocuri ca și ei, vizionăm aceleași filme, savurăm aceleași reclame și ne holbăm ochii peste gardul vedetelor lor, invidiindu-i pentru stilul lor de trai. E-adevărat că îi avem și pe ai noștri, maneliști și cocalari de toate soiurile, dar parcă ai lor sunt mai de durată. Da, bisericile noastre poate sunt mai pline Duminica, dar oare asta e important? Faptul ca două, trei ore respirăm „aer sfânt” ca după aia să umplem terasele orașului și ștrandurile ticsite de oameni de toate soiurile?
Ce v-ar atrage înapoi?
Dacă cuiva i-a trecut prin cap să se întoarcă acasă doar din cauza imoralității din Vest, eu l-aș sfătui să nu o facă; s-ar putea să fie în scurt timp dezamăgit și-l va apuca dorul să plece înapoi. Pe la noi, pe plaiurile mioritice, cei care ar trebui să poarte Numele Domnului L-au omorât demult, iar acuma îi construiesc și mormântul, un mausoleu de un miliard de Euro. În curând îl vor inaugura și veți fi triști să fiți martorii acestor scene.
Dumnezeu are nevoie de voi acolo. Lumina și-a împlinit scopul doar atunci când arde în întuneric, mai ales în cea mai grea beznă. Cu multe milenii în urmă, Lot a ales să locuiască în „Occident” (Câmpia Iordanului). Dumnezeu nu l-a oprit și nici nu l-a condamnat pentru asta. Avea un scop cu el, și Lot a fost ceea ce a vrut Domnul: o lumină în Întunecata Sodomă. Biblia îl descrie ca un neprihănit, cu un suflet la fel de neprihănit, chinuit de viața imorală a concetățenilor lui. Poate că asta ne cere Dumnezeu și nouă, acum în ceas târziu de istorie apusă, ca într-o Sodomă globală să fim ca Lot, lumini în întuneric și sarea pământului. Când va veni vremea să ne scoată de acolo o va face așa cum știe El cel mai bine, de la noi se cere ascultare. Doamne-ajută!

Teama de Domnul

Posted: 9 August 2015 in Uncategorized

„Voi să mergeți după Domnul Dumnezeul vostru și de El să vă temeți; poruncile Lui să le păziți; de glasul Lui să ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă alipiți.” (Deuteronom 13:4)

Unii oameni se întreabă: „Cum adică să ne temem de Dumnezeu? Cine este El să-Ipurtăm frică? Ce-i Dumnezeu, o sperietoare, un monstru?”

Ce-i care-și pun astfel de întrebări ignoră, din păcate, faptul că lumea asta trăiește într-o teama (ne)justificată, teamă care îi terorizează pe unii până acolo încât îi presează să-și ia viața. În Europa, capitala sinuciderilor este în Salzburg, Austria. Deși un oraș frumos cu oameni înstăriți, conturi groase în bănci, case frumoase, vieți tihnite, etc. Ar fi just să te întrebi că dacă-i așa, atunci de ce oamenii își pun capăt singuri zilelor? Răspunsul ar putea suna cam așa: DIN CAUZA FRICII! Frica pentru ziua de mâine. Frica că banca, sau băncile, unde mi-am adunat munca de-o viață ar putea falimenta. Frica că mâine, sau în curând aș putea cădea la pat și cine mă va îngriji. Frica că mi-aș putea pierde mințile. Frica că într-o zi voi ajunge un nimeni, et c, et c. Cineva mi-a spus odată: „Gândul că îmbătrânesc mă distruge, mă terorizează!”

Chiar dacă oamenii moderni se revoltă împotriva lui Dumnezeu și a ideii că ar trebui să ne temem de El, ei sunt năpădiți de altfel de temeri, ca cele enumerate mai sus și altele, sunt terorizați de lucruri nejustificate de multe ori, ignorând importantul: „Temete doar de Dumnezeu!” Banca nu te iartă, bătrânețea și boala vor veni garantat, eșecurile și falimentul s-ar putea să nu te ocolească, dar Dumnezeu este plin de milă și de har. Împăratul David spunea odată: „Mai bine să cad în mâinile Domnului căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor.”