Arhivă pentru Septembrie, 2015

Iluzii

Posted: 25 Septembrie 2015 in Uncategorized

Desigur că au fost, sunt și vor fi musulmani care se întorc la Dumnezeu, chiar și din valul acesta de “refugiați” care invadează Europa, dar să nu fim naivi în a crede că acesția vor umple scaunele goale ale bisericilor Evanghelice de pe “Bătrânul Continent”, și nici locurile de muncă vacante ale lui Tante Merkel.

Probabil că atitudinea generală a musulmanilor de care vorbim aici va fi una asemănătoare cu a acestor refugiați sirieni de la granița cu Macedonia care refuză màncare și apă pentru că le este dăruită de Crucea Roșie, iar crucea este simbolul creștinismului..

Dacă Alah i-a aruncat în brațele disperării și a nenorocirii, măcar Crucea Roșie încearcă a le potoli foamea si setea, dar nu vor. Ei vor altceva: Vestul de Aur, lumea după care au tânjit otomanii secole întregi.

Vizionați clipul de mai jos:http://youtu.be/g5vzUBpwwZg

Cu umilință, căutare interioara și meditare a rugăciunii, am castigat o nouă înțelegere a anumitor dogme. Biserica nu mai crede în iad, unde oamenii suferă. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci numai să îmbrățișeze. Ca povestea lui Adam și Eva, vedem iadul ca o figura de stil. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu.”
Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele. Ce alt tip de adevăr este acolo? În trecut, biserica a fost dura cu ceea ce considera greșit din punct de vedere moral sau păcătos. Astăzi, nu suntem judecători. Ca un tată iubitor, noi nu condamnăm copiii noștri. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului! Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniti cu noi. Noi toti iubim si adoram acelasi Dumnezeu!!”

ioan8

Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit! (Psalm 31:18) 

Nu este nici o criza reala a refugiatilor in Europa! 

Intradevar, nu este nici o criza reala a refugiatilor in Europa. Este o criza creata! Acest val de refugiati musulmani trebuia in mod normal sa ajunga la fratii lor din Arabia Saudita si in alte tari bogate din golf. Ziarul Washington Post arata cum Sauditii au o suta de mii de corturi cu aer conditionat, care pot adaposti 3 milioane de oameni, dar aceste corturi stau goale. Arabia Saudita nu vrea sa ii primeasca, in schimb vrea sa construiasca vreo 200 de moschei in Europa pentru acesti refugiati. Ca sa finalizeze islamizarea europei inceputa dupa al doilea razboi mondial.

Turcia este un prim complice la aceasta situatie deoarece a facut tot ce este posibil ca sa sufoce Europa cu imigranti.

Uniunea Europeana a…

Vezi articol original 580 de cuvinte mai mult

Allah Akbar, strigătul de luptă cu care imigranţii au atacat graniţa Europei

De Bogdan Diaconu (Adevărul)

Pentru cei care le mai plângeau de milă imigranţilor, felul în care aceştia au atacat graniţa Ungariei cu strigătul de luptă ”Allah Akbar”, incendiind şi aruncând cu bolovani, ar trebui să fie suficient. Sunt cazuri izolate, vor spune unii. Numai că agresivitatea se răspândeşte uşor printre imigranţi, aşa cum s-a putut vedea ieri, şi cred că nimeni din România nu ar trebui să încerce cât de izolate sunt aceste cazuri şi cum se pot ele amplifica.

Totul a plecat de la ”generozitatea” doamnei Merkel, care a declarat cu guriţa ei la începutul lunii septembrie că Germania aşteaptă 800.000 de refugiaţi în ţara ei doar până la sfârşitul anului, dar că nu există o limită a primirii acestora. Am aflat apoi şi de ce: ministrul german al Economiei a recunoscut public că Germania are nevoie de forţă de muncă şi că imigranţii vor rezolva această problemă.

Ciudat însă că, după aceste mesaje de încurajare a imigranţilor, Germania a început să facă presiuni pe celelalte ţări europene să primească şi ele imigranţi pe bază de cote obligatorii. Merkel a ameninţat ţările UE care nu acceptă cotele obligatorii, la fel făcând şi Cancelarul Austriei. S-a ajuns chiar la vehicularea pedepsei cu reducerea fondurilor europene. Asta în condiţiile în care nicio altă ţară din UE nu i-a invitat pe imigranţi ca să îşi acopere nevoia de forţă de muncă. De ce trebuie, atunci, ca întreaga Europă să plătească pentru nesăbuinţa lui Merkel?

Ce a vrut de fapt Germania? Să obţină o masă de muncitori fără drepturi, fără pretenţii şi fără niciun cuvânt de spus, ca să îi înlocuiască pe cei care au, cel puţin teoretic, legea de partea lor. Cum ar fi muncitorii din ţările Europei de Est, printre care şi românii.
Poate ar trebui să-i trimitem pe toţi imigranţii în Germania, să se descurce Merkel cu ei, dacă tot i-a invitat. E clar că Europa, sub conducerea lui Merkel, stă să se prăbuşească. Ce a vrut de fapt Germania? Să obţină o masă de muncitori fără drepturi, fără pretenţii şi fără niciun cuvânt de spus, ca să îi înlocuiască pe cei care au, cel puţin teoretic, legea de partea lor. Cum ar fi muncitorii din ţările Europei de Est, printre care şi românii. Dacă patronii germani îşi închipuie însă că îşi vor bate joc de muncitorii din rândurile imigranţilor non-UE, se înşeală amarnic. Aceştia nu îi vor da în judecată pentru neplata salariilor, ci vor protesta violent, aşa cum au făcut şi ieri la graniţa Ungariei.

Germania s-a jucat cu focul şi, până la urmă, flacăra s-a aprins şi se extinde. Nu ţările care se opun imigranţilor ar trebui penalizate, ci ţara care i-a invitat, după care nu mai ştie cum să dea vina pe alţii. Şi aceasta este Germania. Merkel s-a dovedit un politician iresponsabil şi este principalul vinovat pentru turnura pe care a luat-o criza imigranţilor în Europa.

Dacă lumea în care trăiești…

Posted: 13 Septembrie 2015 in Uncategorized

Dacă lumea în care trăiești este plină de silnicie și de răutate, tu fii un Noe! Fii un om neprihănit!
Dacă fiecare umblă în drumul lui, un drum care nu duce nicăieri, tu fii un Enoh! Enoh a umblat cu Dumnezeu; a trăit o viață dumnezeiască, de aceea Dumnezeu l-a luat la El.
Dacă trăiești într-o lume a misterelor, o lume păgână și idolatră care crede în orice în afara lui Dumnezeu, tu fii un Avraam! Avraam a crezut și s-a încrezut doar în Dumnezeu. O încredere copilărească, spun unii, dar el a fost lăudat de Dumnezeu și plăcut Lui pentru asta.
Dacă lumea este o Sodomă, tu fii un Lot! Fii un om neprihănit, cu un suflet neprihănit care își chinuie în fiecare zi sufletul din cauza depravării și a răutății celor din jur.
Dacă lumea din jurul tău este un Egipt, tu fii un Iosif, un om de o puritate și integritate exemplară!
Dacă lumea în care trăiești este un Babilon, atunci tu fii un Daniel, un Șadrac, Meșac sau un Abed Nego. Fii unul care spune: eu nu mă închin idolilor voștri, valorilor voastre efemere, ci mă închin singurului și unicului Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Idolii voștri vor pieri dar El rămâne în veci.
Dacă lumea din jur este una a necredinței și a scepticismului de toate soiurile, tu fii unul din „eroii credinței”, eroi a căror biografie o găsești în Evrei 11.
Dacă trăiești acum, la început de mileniu trei, într-o lume în care moralitatea, bunele maniere, sfințenia, dragostea pentru Dumnezeu și aproapele tău sunt termeni pe cale de dispariție, fii lumina lumii și sarea pământului! Fii o lumină care luminează în bezna universală, și fii sarea care dă gust acestei vieți atinsă tot mai mult descompunere.

Formele orientale de spiritualitate sunt promovate din ce în ce mai des în societatea occidentală, fie ca mijloace prin care cineva poate să renunţe la fumat sau la alte dependenţe (prin hipnoză), fie ca modalităţi de relaxare a trupului şi a minţii (prin yoga). Liderii spirituali sunt însă din ce în ce mai vocali, afirmând că noua spiritualitate nu este nicidecum inofensivă şi creştinii ar trebui să se ferească de asemenea practici.

Hipnoza este un somn artificial provocat prin sugestie, în timpul căruia subiectul adormit este supus voinţei hipnotizatorului. Yoga este o şcoală filosofică indiană cu tradiţii străvechi, care preconizează adâncimea autocunoaşterii eului în vederea eliberării lui de lumea materială şi a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic şi exerciţii fizice, având ca scop perfecţionarea proceselor fiziologice şi psihice ale organismului uman.

Exprimându-se cu privire la yoga, Douglas R. Groothuis, profesor de filosofie la Seminarul din Denver, afirmă că această practică porneşte de la premise contrare credinţei creştine, întrucât toate formele de yoga urmăresc atingerea iluminării spirituale. În schimb, creştinismul afirmă că Duhul Sfânt este Cel care ne oferă puterea de a ne controla şi de a fi asemenea lui Iisus Christos, modelul nostru, afirmă el.

Liderul baptist Albert Mohler, preşedintele Southern Baptist Theological Seminary, consideră însă că „pentru a ieşi din lumea aceasta nu e nevoie să treci într-un stadiu superior al conştiinţei, ci să-L urmezi pe Christos cu credincioşie”.

De asemenea, pastorul Dan Delzell afirmă că nu este nevoie ca un om să ofere altui om puterea asupra sa, ca în hipnoză, pentru a obţine o cunoaştere mai profundă a sa. Pericolele, spune el, sunt mai mari decât beneficiile urmărite, întrucât, sub hipnoză, omul este într-o stare diminuată de conştienţă şi este vulnerabil oricărei sugestii din partea celui care desfăşoară şedinţa de hipnoză, dar şi a spiritelor rele. Acestea din urmă au „uşa deschisă” în acest sens, pericol de care nici măcar cei care induc starea de hipnoză nu sunt conştienţi.

Creştinii sunt sfătuiţi să nu apeleze la practici transcedentale pentru a rezolva o problemă. Dumnezeu este singurul eliberator şi, indiferent care sunt problemele cu care se confuntă, pot să se bazeze pe El. (Sursa: Semnele timpului)