Și nu s-au pocăit…

Posted: 22 Octombrie 2015 in Uncategorized

Se spune că în vremuri grele, de restriște și de criză oamenii sunt mai căutători de Dumnezeu și de cele sfinte.
Se pare că istoria ne dovedește lucrul acesta, în special istoria evreilor de-a lungul Vechiului Testament. Chiar și la popoarele păgâne se poate observa cumva aceasta. Oamenii puneau bucuriile, vremurile bune sau cele rele, prosperitatea sau falimentul, uneori pe seama zeilor. Daca aveau parte de victorii în războaiele contra dușmanilor sau dacă turmele sau ogoarele lor aduceau rod ei se bucurau și aduceau sacrificii zeilor care i-au binecuvântat. În cazul în care asupra lor se abăteau catastrofe naturale, epidemii sau alte nenorociri, aceștia credeau că zeii sunt mânioși și se răzbună pe ei, și astfel căutau cumva, tot prin sacrificii (uneori chiar umane), să-i îmblânzeasca pe cei de sus.
În timpul persecuțiilor, creștinii adormiți erau uneori treziți la realitate și uneori izbucneau adevărate treziri spirituale. Chiar și la începutul Bisericii primare, în Ierusalimul primului secol, creștinii s-au acomodat destul de bine între zidurile orașului, uitând că, de fapt, Domnul Isus, înainte de a se înălța la cer le-a dat porunca de a merge în toată lumea să predice Evanghelia, începând cu Ierusalim, Iudeea, Samaria și până la marginile lumii. A fost nevoie de o prigoană inițiată de marii preoți ai evreilor și de zelosul Saul din Tars pentru a le strica creștinilor planul și confortul, împrăștiindu-i în toate direcțiile într-un timp foarte scurt.
Am auzit de multe ori, chiar și acuma la început de mileniu trei că pentru a ne trezi la realitatea pierdută cu mai mult timp în urmă, avem nevoie, ca și creștini, de o cutremurare de la Dumnezeu, să ne zgâlțâie cumva, pentru că în caz contrar somnul va deveni tot mai dulce, întocmai ca al celot trei ucenici în Grădina Ghețimani. S-ar putea să fie foarte adevărat, însă am observat că odată cu trecrea timpului, omenirea devine tot mai imună la glasul lui Dumnezeu. Pe omul modern nu-l mai impresionează nimic, decât propriile lui succese, care-l fac să se îngâmfe. Catastrofele naturale, epidemiile, cutremurele de pământ, revoluțiile mulțimilor de oameni nemulțumiți de anumite situații în diverse locuri, et c. au devenit atât de obișnuite încât nu mai surprind aproape pe nimeni și totul pare normalitate. Un atac terorist îngrozitor care trimite rapid câteva zeci de oameni pe lumea cealaltă este uitat repede, iar o criză umanitara o acoperă pe cea precedentă cu viteza luminii.
Citind ultima carte a Bibliei, Apocalipsa lui Ioan, n-ai cum să nu te îngrozești parcurgând firul evenimentelor aducătoare de groază, foamete, boli și în final moartea a sute de milioane de oameni într-un timp foarte scurt. Ai zice că Dumnezeu este mânios de tot, și este drept, așa-i. Cu siguranță că dacă o parte mai mică din viitoarele evenimente s-ar fi întâmplat în trecut, în special în vremurile biblice, cea mai mare parte a oamenilor ar fi căzut cu fața la pământ, pocăindu-se în sac și cenușă înaintea Domnului, cerând îndurare și iertarea de păcatele lor care le-au pricinuit nenorocirea. Nici chiar păgânii nu ar fi stat indiferenți în fața acestor scene îngrozitoare. Da, asta ar fi făcut alții, demult, dar nu și omul postmodern. Spunea-m că pe acesta nu-l mai mișcă nimic. Citesc în Apocalipsa că la sfîrșit, pământul va fi zguduit, lovit, poluat și omenirea pedepsită fără precedent în istorie de un Dumnezeu pe drept mânios, și ai zice că acuma, gata, oamenii au cedat, recunosc gloria lui Dumnezeu si autoritatea lui supremă pe care au ignorat-o atâta timp, se vor pocăi și smeri cerând îndurare, dar…nimic!!! O omenire pe cât de lovită pe atât de împietrită. Într-un singur capitol (16) citesc de trei ori în trei versete că deși plăgile erau tot mai tari în intensitate, durerea tot mai mare, încât oamenii își mușcau limbile de durere, oamenii erau tot mai împietriți, huleau Numele lui Dumnezeu refuzând să se pocăiască și să-I de-a slavă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s