Arhivă pentru februarie, 2019

“Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să vă asculte.” (Isaia 59:1-2)

John Maxwell povestea in una din cărțile lui că un bătrân a zărit la un moment dat un băiat care pescuia și s-a apropiat să vadă cum îi merge. Băiatul prinsese deja doi pești mici, iar în timp ce bătrânul se apropia de el, agățase deja în undiță un biban uriaș.
“Ce mândrețe de pește…” spuse bătrânul în timp ce băiatul scotea cârligul din gura peștelui. Pe neașteptate însă, băiatul aruncă peștele în apă.
“Ce faci?” strigă bătrânul? “E ditamai peștele…”
“Așa-i”, răspunse băiatul, dar eu am o tigaie foarte mică”.

De multe ori așa facem și noi, respingem binecuvantările Domnului pe motiv că nu știm cum să le administrăm. Uneori refuzăm iertarea Domnului pentru că nu vrem să o dăm mai departe altora, și ne închidem inima pentru tot ceea ce-i în afara cercului nostru. Raportăm toate oportunitățile și toate ocaziile la “tigaia” noastră mică.

Dumnezeu a rânduit mai dinainte faptele bune în care noi trebuie să umblăm, dar noi ne opunem la asta motivându-ne și eschivându-ne în fel și chip.

Uneori nu ne punem “talantul” în negoț tocmai din cauza invidiei că Dumnezeu ar putea câștiga ceva de pe urma noastră. Aceeasi atitudine a avut-o și robul acela leneș care și-a îngropat talantul in loc să-l pună în negoț.