Apostazia vremurilor din urmă

Posted: 1 Ianuarie 2018 in Uncategorized

 

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați ci fierul roșu în însuși cugetul lor (1 Timotei 4:1-2)

Lepădarea de credință, sau apostazia, nu vine niciodată de la sine (după cum nici credința nu vine decât în urma auzirii Cuvântului Adevărului lui Dumnezeu), ci este produsul amăgitorilor, a celor care au făcut pact cu diavolul de a-i propovădui minciuna pe pământ.
Apostolul Pavel spune că oamenii (credincioșii), în lipsa disciplinei și a vegherii, vor fi amăgiți prin minciună și prin ipocrizie. Când omul nu mai stăruie asupra Scripturii – Cuvântul Adevărului, atunci poate fi înșelat în cel mai brutal mod. Când Martorii lui Iehova abordează un om pentru a-i predica erezia lor, primul lucru pe care îl fac este acela de a-i testa, discret, cunoștințele biblice. Dacă omul este nepregătit biblic, dar dornic de a fi “evanghelizat”, atunci deja a și căzut în plasa ereziei, și în timp va fi îndoctrinat într-o minciună venită direct din Iad.
Am fost abordat de astfel de “propovăduitori”veniți cu schițe bine puse la punct pe iPad, însă când le pui întrebarea crucială (despre dumnezeirea Domnului Isus Cristos), nu-i mai ajută niciun program sau vreo aplicați inteligentă. Nimic din ce au nu poate contraria capitolul 1 din Evanghelia după Ioan. Atunci, simțindu-se încolțiți, fie își iau la revedere, fie vor genera alte discuții care nu au nicio legătură cu misiunea în care s-au angrenat.
Probabil cam așa funcționează toate metodele ereticilor, încercând a înșela credincioșii folosindu-se de Scriptură. De fapt, diavolul însuși a încercat asta când l-a ispitit pe Domnul Isus: Să-L înșele pe Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu.” El nu a cedat. Însă mulți credincioși cedează. De ce? Pentru că viața lor de credință nu mai este (dacă a fost vreodată?!) ancorată în Scriptură.
Fără îndoială, trăim vremurile din urmă, iar asta se vede cel mai bine atunci când ne uităm la poziția omului față de Dumnezeu și de Scriptură. Nu am pretenția ca politicienii să facă vreo mișcare în bine, dar este tragic când biserici întregi sau denominații care sute de ani au mers cât se poate de drept, să o ia acum la vale, în cădere liberă. Asta nu s-a întâmplat însă așa dintr-o dată, ci, pe (ne)simțite erezia și-a făcut loc, din cauza lipsei de veghere spirituală.
Doamna Margot Kaessmann, o femeie teolog (divorțată) cu multe funcții în conducerea Bisericii Evanghelice Libere din Germania, spunea într-un interviu, cu privire la nașterea Domnului Isus:
Cred că Maria a fost o tânără care s-a încrezut pe deplin în Dumnezeu, dar că a fost fecioară în sens medical, aceasta nu cred… Cred că Iosif a fost tatăl lui Isus Cristos în sens biologic, iar Dumnezeu a fost tatăl Lui în sens spiritual.”
O afirmație care te lasă fără cuvinte, însă era cumva de așteptat, deoarece în momentul în care mișcarea feministă a preluat frâiele în multe biserici sau denominații, diavolul a prins teren, iar asta se vede din plin. Recent, a altă femeie, episcopul Bisericii Suedeze, a cerut ca niciun preot sau pastor subordonat ei să nu mai folosească expresia “Dumnezeu” la genul masculin. Dumnezeu poate fi orice, bărbat sau femeie, tată sau mamă, și, bineînțeles, mă gândesc eu, că până la urmă, pentru ei, Dumnezeu poate fi identificat ca “trans…”, pentru că mișcarea e deja la modă și face furori, producând țurțuri de nebunie în lumea întreagă.
O minte de teolog bolnavă spiritual și handicapată doctrinar poate produce o erezie păguboasă, ceva ce nu poate produce un secol sau un mileniu de persecuție religioasă. Asta reușește să facă diavolul în vremurile din urmă: apostazie în masă.
Dar voi fiți treji și vegheați!

Anunțuri

Cu familia la colindat

Posted: 29 Decembrie 2017 in Uncategorized

Dragoste de sacrificiu

Posted: 19 Decembrie 2017 in Uncategorized

“Nu există dragoste mai mare decât să-și dea cineva viața pentru prietenii lui.” spunea Domnul Isus ucenicilor Săi.
Pare brutal. Ce vrea să spună? Cum adică să-ți dai viața (la propriu?) pentru prietenii tăi?
La prima vedere poate părea așa, însă cred că Domnul Isus se referă în primul rând la altceva. E-adevărat, sunt situații în care un om poate ajunge să-și piardă sănătatea, sau chiar viața, încercând a-și salva prietenul, aproapele sau chiar un necunoscut dintr-un accident de circulație, de muncă sau o catastrofă naturală, însă acesta nu este singurul mod în care omul poate să-si dea viața pentru alții.
Viața noastră este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute și secunde, iar oridecâte ori dăruim timp pentru aproapele nostru, energie sau lucruri materiale, noi de fapt dăruim, sacrificăm din viața noastră pentru prietenul și aproapele nostru. A investi în prietenul tău înseamnă a lua din tine și a pune în el. Asta este dovada dragostei adevărate și a sacrificiului neinteresat și lipsit de egoism.
Dragostea are intotdeauna de-a face cu “A DA, A DĂRUI”. Primul exemplu a fost Dumnezeu însuși: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât A DAT pe singurul Lui Fiu…” (Ioan 3:16 a)

Sincer, apreciez atitudinea și curajul lui Trump de a recunoaște Ierusalimul ca și capitală a Israelului modern, însă mă gândesc la ceva interesant: dacă va fi o cursă, iar Trump se va răzgândi peste o perioadă de timp?

Nu vreau chiar deloc a deveni dogmatic, însă am găsit în cartea Daniel, ultimele capitole, un personaj al vremurilor sfârșitului, un lider puternic care “va face un legământ TRAINIC cu mulți timp de o săptămâna, dar la mijlocul săptămânii va rupe legământul.” Și de aici dezastrul, evenimente interesante care vor duce în final direct la FINAL.

In centrul acestui TÂRG TRAINIC se află Israelul, de fapt totul se învârte in jurul lui. Nu știu dacă va fi Trump sau alții, însă prezidentul american poate deveni foarte interesant, pentru că timpul și conjunctura te schimbă, iar in dreptul lui Trump asta pare relevant. Sper să nu fie așa, ci să rămână mai departe la fel de dedicat planurilor bune.

Istoria viitoare va demonstra la ce (ne)foloase va duce decizia lui Donald Trump.

Gânduri (30 Noiembrie)

Posted: 30 Noiembrie 2017 in Uncategorized

Un sfânt din vechime a fost întrebat dacă știe când se va sfârși lumea. “Lumea se va sfârși”, a spus el, “când între chiliile monahilor nu vor mai exista poteci.”

Să fie așa oare? Nu știu dacă mai există mulți monahi și chilii, sau dacă potecile dintre ele au fost acoperite de buruieni, însă știu că trotuarele noastre dispar pe zi ce trece tot mai mult, sunt acoperite tot mai mult de praful izolării noastre unii de ceilalți, iar pe potecile care încă mai exista, afli la fiecare intersecție indicatorul “obligatoriu înainte”, spre nicăieri. Ne-am sigilat în cămăruța noastră, cu telefonul și televizorul nostru. Ne bem cafeaua virtual, și mai știm a comunica pe fibră, cu prieteni, tot virtuali, din alte emisfere (că, cu cei de lângă noi, suntem mai mereu în război).

Habar n-avem că în casa goală din vecini s-a mutat cineva nou în urmă cu o lună, vecinul din spate a fost înmormântat deja, iar la servici mai mergem doar pentru a ne plăti facturile.

Oarecum, cu excepții, lumea îi plină de monahi, iar potecile dintre noi sunt la “subsol”, greu de găsit printre spinii și mărăcinii crescuți precum pirul pe mormintele uitate in negura timpului.

Antonie profețea. La scară largă.

(Fp. Ap. 8:1-25)
Pedicarea Cuvîntului însoțită de minuni poate avea un efect mai mare asupra celor ce-l ascultă, dar minunile, neînsoțite de mesaj nu au prea multă valoare. Pentru oameni va fi doar ceva supranatural. Pe Simon vrăjitorul nu prea l-a impresionat mesajul Evangheliei. El avea doar ochi pentru minuni, dar nu si urechi pentru Cuvînt. S-a rătăcit. Foarte mulți credinciosi din zilele noastre aleargă după semne si minuni, dau telefoane si mesaje la proroci, caută experiențe supranaturale, et c, însă de foarte multe ori neglijînd Cuvîntul Domnului. Si diavolul poate face minuni. Este capabil chiar să coboare foc din cer, însă el nu are un mesaj dătător de viață. Minunea cea mai mare este în noi. Lucrarea harului lui Dumnezeu săvîrsită în viețile noastre. Leonard Ravenhill spunea: „Cea mai mare minune pe care o face Dumnezeu este să ia un om nesfînt dintr-o lume nesfîntă si să-l facă sfînt, după care să-l aseze din nou în acea lume nesfîntă si să-l păstreze sfînt.” Tot la fel, în urmă cu o sută de ani, un indian hindus, convertit acum la crestinism, spunea: „O revelație exterioară nu este esențială. Cunoasterea harului lui Dumnezeu este la fel de important chiar si fără să fie însoțită de minuni.” Sundar Singh
Dar haindeți să ne gândim la noi, oare în ce împrejurări ne-am întors la Domnul, pe baza semnelor si a minunilor, sau la auzirea Evangheliei?

Prin credință

Posted: 15 Noiembrie 2017 in Uncategorized

Prin credință…

“Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:3)

Cred că în cele mai multe școli si universități din lume primează Teoria Evoluționistă (a lui Darwin).

Un număr foarte mare de oameni de știință din diverse domenii nu se pot debarasa de evoluționism.

În ciuda tuturor dovezilor (și sunt multe de tot, și logice), încă toți aceștia se țin de evoluționism ca bețivul de stâlpul de iluminat. De ce oare este mai ușor a crede că totul este rezultatul unei evoluții necoordonate de nimeni, decât a crede că o Minte Inteligentă (Dumnezeu)a creat totul?

E mai simplu și mai la îndemână să admiți că cerul este locuit mai degrabă de extratereștrii decât de Divinitate și de îngeri.

De ce oare este așa? Pentru că oamenilor le lipsește credința. Pentru a crede și accepta Biblia ai nevoie credință, iar credința este darul lui Dumnezeu, pus la dispoziție celor care-l vor. Pentru omul credincios credința merge mână în mână cu rațiunea. Pentru cel necredincios, rațiunea este tot, însă rațiunea poate fi ignorată, în funcție de propriile interese.