Sărăcie sau lenevie 

Posted: 7 Mai 2017 in Uncategorized

Când văd asemenea fotografii îmi vin în minte, și mă gândesc la (doar) două lucruri: sărăcie (reală, motivată de nenumărați factori) sau lenevie. În multe cazuri răspunsul este LENEVIE. Nu intru in detalii, Biblia vorbește de sărăcie ca fiind o realitate tristă în mijlocul nostru, dar vorbește, și condamnă în termeni duri lenevia. Regele Solomon a fost un împărat înțelept, dar și gospodar. Iată ce scria despre lenevia unora din supușii lui: 

„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte.

Și era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!

Și sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.” (Proverbe 24:30-34)

Bogăția și sărăcia

Posted: 23 Aprilie 2017 in Uncategorized

„Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; iar altul care economisește prea mult nu face decât să sărăcească.” (Proverbe 11:24)
La prima vedere un astfel de verset este ceva contradictoriu. Cum adică „dacă dai cu mână largă” (adică cu toată inima acolo unde este nevoie, motivat) ajungi bogat – sau, în esență, vei avea întotdeauna din belșug, pentru că asta-i adevărata bogăție, iar unul zgârcit, care adună doar pentru el, sărăcește. Pare ilogic, dar nu din perspectiva lui Dumnezeu.

Am auzit de un cerșetor din America pe care l-au găsit mort pe stradă dar avea în buzunare două sute de mii de dolari. S-ar putea spune că a fost cel mai bogat sărac. Deși a fost bogat (avea bani de-o casă) el tot la fel de sărac, murdar, flămând și neîmplinit a murit.

Personal cunosc cazul unei persoane care în anul 2014 și-a omorât sora de corp. Erau amândoi necăsătoriți și locuiau împreună într-o casă veche, dărăpănată și fără nicio utilitate legată de confort și igienă (apă curentă, electricitate și canal). Erau amândoi octogenari, aveau pensii mici și trăiau aparent la limita subzistenței. 

Într-o pană de rațiune, în timpul unei neînțelegeri, bătrânul și-a omorât sora prin asfixiere. L-au internat într-un azil cu regim special, iar în timpul percheziției în casă poliția a găsit, ascuși printre zdrențe, 120 mii de Euro. 

Tot satul a rămas surprins. Nu se poate! Erau, aparent, cei mai săraci oameni din sat. Dar se pare că nu, erau destul de bogați dar au trăit și murit ca cei mai săraci oameni de pe planetă. 

În economia lui Dumnezeu, bogăția și sărăcia sunt calculate după altă matematică, iar regele Solomon știa ce spune în versetul de mai sus. 

Ouă, cruci și iepurași

Posted: 15 Aprilie 2017 in Uncategorized

Ce legătură au Paștele cu ouă vopsite și iepurași? Niciuna! După legalizarea Creștinismului, prin decretul împăratului roman Constantin, în sec. 4 d. Cr., cineva a încercat (cu succes) să sexualizeze sărbătoarea aceasta, și a reușit; iar noi ducem tradiția mai departe, din păcate. 

Atât ouăle (vopsite sau nu) cât și iepurii sunt simboluri antice ale fertilității, și au de-a face întotdeauna cu zeii sau zeițele păgâne, patronii sexului și imoralității, zei care dominau viața cotidiană a populației păgâne.

Nu cred că Dumnezeu este mândru de asemenea sărbători.

Sursă: Autopsia bisericilor protestante din Romînia (sau de ce nu mai sîntem protestanți)

„Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tum m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite mai înainte de-a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:13-16)
Dumnezeu știe exact ce vrea să fim fiecare dintre noi. Înainte de-a ne naște, El deja ne-a stabilit viitorul. Numele ni-l dau părinții (deși au fost cazuri în Scriptură în care Dumnezeu a stabilit cu precizie numele unora înainte chiar cu secole de-a se naște. Ex: Regele Persiei, Cirus), iar genul (sexul) ni-l stabilește Dumnezeu. Oamenii își pot schimba din anumite motive identitatea, data nașterii, domiciliul, etc, dar sexul și vârsta nu pot fi manipulate, ele rămân aceleași indiferent de că nouă ni s-ar părea a fi altfel. De când este lumea, când se năștea un copil, doctorul sau moașa, sau după caz cei prezenți acolo se uitau la organele genitale ale copilului și știau sigur ce este. Nu ce va fi, nu ce va crede el însuși despre el când va fi mai mare, și nici ce vor crede alții despre genul lui.
A manipula genul unei persoane este un atentat la creația lui Dumnezeu, și nu degeaba, citeam că în SUA, rata sinuciderilor în rândul transexualilor este de 40%, în condițiile în care rata sinuciderilor în general, la nivel național, este de 4%. Dumnezeu nu se lasă batjocorit; ce seamănă omul aceea va și secera. 

Păcatul mândriei 

Posted: 1 Aprilie 2017 in Uncategorized

Ca pentru Domnul

Posted: 2 Martie 2017 in Uncategorized

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.” (Coloseni 3:23-25)
Primii creștini, și cei din secolele primare, puteau spune cu toată convingerea celor din jur: „uitați-vă la noi, urmați-ne pe noi!”
Ei știau, erau convinși de faptul că ei Il urmau pe Domnul, că urmau invățăturile apostolilor așa cum le-au fost transmise.
Mai mult de-atât, aveau curajul să spună lucrul acesta fără a deveni ipocriți, pentru că oamenii vedeau in ei ceea ce pretindeau ei a fi: sare și lumină. Dacă cineva suferea intr-un anumit fel, ei erau cei care ajutau primii. In timpul unui război de cucerire, când trupele dușmanului se retrăgeau din cetatea jefuită, in urma lor rămâneau o mulțime de morți, răniți, oameni fără adăpost, văduve, orfani, etc. Pentru creștini aceste situații deveneau o adevărată provocare. In timp ce alții fugeau, incercând să evite bolile, microbii și virușii, creștinii rămâneau in prima linie, tratându-i prima dată pe cei răniți, ingropând morții pentru a evita epidemiile, iar apoi dând o mână de ajutor celor in nevoi cât mai urgente. Toate aceste fapte ii făceau pe cei necredincioși să-și pună serioase intrebări cu privire la modul in care trăiesc creștinii. Intr-o lume in care fiecare se uita in primul rând la avantajele proprii, creștinii renunțau la ele de dragul celorlalți, pentru că atunci când se uitau la semenii lor suferinzi Il vedeau in ei pe Cristos, si tot ceea ce făceau, făceau de dragul Lui, fără a aștepta răsplătiri pământești, efemere.
Mai mult ca oricând inainte, trăim intr-o lume materialistă in care aproape fiecare iși vede de propriul drum in viață, și asta ar fi ok dacă lucrurile s-ar petrece așa doar in ceea ce-i privește pe cei fără de Dumnezeu, insă situația s-a schimbat dramatic in rău și mulți din cei care se numesc creștini mai au doar o formă vagă de evlavie, insă fără nicio putere de influență. De multe ori nu mai avem motivația pentru a spune oamenilor să devină ca noi, pentru că s-ar putea ca noi să fi devenit deja ca ei. Nu-i mai putem chema la Cristosul de care noi ne-am indepărtat.
Avem nevoie de o schimbare radicală, o schimbare care să o vadă in primul rând Dumnezeu, apoi cei din jurul nostru. Iar aceasta incepe in primul rând prin a ne cere iertare lui Dumnezeu pentru stilul nostru de viață egoist pe care l-am avut, și printr-o intoarcere la El, intoarcere la credința primară, a primilor creștini, și atunci vom putea spune cu toată certitudinea că „tot ceea ce facem, facem in numele Domnului.”