Anunțuri

Dumnezeu nu-I cerșetor

Posted: 22 Iulie 2017 in Uncategorized

Cel mai…

Posted: 26 Iunie 2017 in Uncategorized

Întrebarea care nu dispare niciodată: „Cine este cel mai mare…?”Discipolii Domnului erau interesați de ranguri în Împărăția lui Dumnezeu, însă întrebarea poate fi extinsă în toate domeniile, iar acum, în zilele noastre își găsește cel mai rapid răspunsul. Cine este cel mai mare, cel mai frumos, cel mai cool, cel mai bănos, prost, idiot, mincinos, et c? 

Răspunsul îl găsești pe fb.

Nimic nou sub soare

Posted: 15 Iunie 2017 in Uncategorized

Nimic nou sub soare
Pe când se plimba Apostolul Pavel pe străzile Atenei, ”Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat in vorbă cu el. Și unii ziceau: ”Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și invierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.”” (Fp.Ap. 17:18)

Căutând ceva despre filozofii epicurieni, am găsit un comentariu, intr-un dicționar biblic, care spune cam așa:

„Filozofii epicurieni făceau parte din școala lui Epicur, al cărei cel mai cunoscut reprezentant este poetul roman Lucrețius. Fondatorul, Epicur, s-a născut in anul 341 i.d. Cr. In insula Samos. Primele studii le-a făcut sub indrumarea lui Eusiphanes, un discipol al lui Democrit, care l-a invățat să privească lumea ca fiind REZULTATUL MIȘCĂRII INTÂMPLĂTOARE ȘI CA O COMBINAȚIE DE PARTICULE ATOMICE (sublinierea mea). El a trăit pentru o vreme in exil și in sărăcie. Treptat a adunat in jurul său un cerc de prieteni și a inceput să-i invețe doctrinele sale caracteristice…
Experiențele fondatorului, cuplate cu incertitudinea generală cu privire la viață in ultimele secole inainte de Cristos, a lăsat o amprentă specială asupra invățăturii epicurienilor. Intregul sistem a avut in vedere un scop practic, obținerea fericirii prin detașare senină. Atomismul lui Democrit a izgonit orice teamă de intervenție divină in viață sau de pedeapsă după moarte; zeii duc o viață de perfectă detașare senină și nu au nimic a face cu existența umană, iar moartea produce dispersarea finală a atomilor noștri constituenți.
Epicurienii au găsit satisfacție in limitarea dorinței și in bucuriile și mângâierile prieteniei. Urmărirea extravagantă a plăcerii, care dă sensul modern al termenului „epicurean”, a fost o pervertire ulterioară a căutării lor după fericire.
Este ușor să vedem de ce epicurienii au găsit ciudată și de neacceptat invățătura lui Pavel despre inviere. Rabinii evrei au folosit cuvântul APIQOROS pentru a indica pe cineva care tăgăduiește viața după moarte, iar mai târziu ca sinonim pentru NECREDINCIOS.” Sursa: Dicționar Biblic, editura Cartea Creștină, Oradea.

Interersant modul in care spiritul epicurean a rezistat de-a lungul secolelor, pentru ca in ultimele secole, mai ales de la Darwin și Marx incoace, să inșele in masă omenirea in ce privește concepția despre lume și viață.
Ca și rezumat, totul este rezultatul pur al intâmplării. Omul este doar o adunătură de atomi. Zeii au treaba lor acolo in cer, nepăsându-le de oamenii de jos. Totul este aici și acum, o viață de plăcere obținută pe orice cale, iar după moarte nu mai există nimic.
Vi se pare comună această formă antică de gândire cu cea promovată acum in lume, pe toate canalele posibile? Nimic mai adevărat decât aceasta: Nimic nou sub soare!

„Dumnezeu nu ține seamă de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi in care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a inviat din morți…” (Faptele Apostolilor 17: 30-31)

Dumnezeu nu face sondaje de opinie. El nu intreabă pe nimeni dacă ar vrea să meargă in Cer sau in Iad. El doar lansează invitația ca oamenii să se intoarcă la El, să se pocăiască. De fapt, este mai mult decât o invitație, apostolul Pavel spune că este o poruncă. El PORUNCEȘTE oamenilor de pe intreaga suprafață a pământului să se intoarcă la El. Orice om are acces la harul lui Dumnezeu. Nu există o categorie specială de oameni aflată in har, și doar pentru aceștia să fii murit Domnul Isus Cristos, ci El a murit pentru toți (Ioan 3:16), pentru ca fiecare om să aibă șansă mântuirii. Problema este a omului și constă in refuzul pe care il aduce invitației lui Dumnezeu. O poruncă poate fi ascultată și implinită, sau doar ascultată.
Pentru cei care resping invitația lui Dumnezeu nu mai rămâne nimic de negociat, ci doar o așteptare a judecății divine, o judecată dreaptă, prezidată de cel mai drept Judecător care a existat vreodată pe pământul acesta, iar la final fiecare om să-și ia in primire locul pe care și l-a ales voluntar. De ce ar obliga Dumnezeu pe cineva să aleagă Raiul? Sau, de ce ar impiedica pe altcineva să ajungă in Iad, dacă asta este destinația dorită? Nu, nu o va face, pentru că alegerea ne aparține nouă.

„Bogatul domnește peste sărac și cel ce ia cu împrumut este slujitorul celui ce dă cu împrumut.” (Proverbe 22:7 NTR)
Bogații conduc planeta și oamenii săraci sunt vânduți băncilor. Nu-i nimic exagerat în asta. Politicienii sunt niște bugetari și scriu după dictare, sau dansează după cum li se cântă de alții mai sus decât ei. 

Iar oamenii simpli, atât în vremea lui Solomon cât și in lumea postmodernă se luptă zilnic cu supraviețuirea (mă rog, asta diferă de la o națiune la alta), însă fiecare om, indifererent de zona geografică în care ar locui este la fel de materialist și își dorește să trăiască mai bine și să aibă cât mai mult. Iar pentru asta uneori prețul poate fi unul mare: de obicei să fii sclavul unei (sau unor) bănci pentru următorii 25-30 de ani. 

În România, majoritatea românilor sunt proprietarii propriilor case, în Occident situația este altfel: bancile sunt proprietarii multor bunuri mobile și imobile, iar confortul unei case și luxul (care de fapt nu mai e un lux) unei mașini mai bune are un preț mare, iar omul dator băncilor are parte și de multe nopți nedormite și stres peste măsură de mult. 

Știa Solomon de ce scrie că datornicul este sclavul cămătarului.